Avionul de aur...nu ma mai duce spre tine...

Plec...as vrea sa plec nu decat o zi sau 2...poate ca o sa fac si asta one day.....
Ideea e ca o sa fiu departe de blog....poate imi va fii mai bine...poate dan avea dreptate...sau spiridushul roz.....nu stiu daca toata chestia asta ma ajuta cu ceva....cert e ca atat timp cat sunt aici nu ma pot abtine sa nu scriu.....am 1000 de ganduri care vin, pleaca, nu stiu ce sa scriu prima data....acum aleg sa tac.....cel putin azi simt oboseala profund si prefer sa pun punct cat mai devreme....poate e mai bine asa.....nu pot sa creez, ci doar… consemnez. Pana la urma, insa, as fragmenta la nesfarsit clipele astea, iubirea cu viata de fluture, mi-as face un insectar din amintiri, macar de dragul de'a fi sigura ca le'am trait cu adevarat. E ca si cum: orice se poate sfarsi oricand…de fapt, asa este sigur… Nu mi'e usor sa'mi daruiesc si cioburile ramase din suflet, sa ma daruiesc intreaga, cu ochii inchisi…nu mi'e usor sa ma pierd… fara sa ma gandesc ca… si maine e o zi. Fara sa ma gandesc ca s'a inventat, din pacate, verbul"trebuie", si insasi notiunea de timp. Ar trebui sa-mi cer iertare ca prind curaj sa'mi întind din nou aripile?Ca visez iar…?Conteaza ca e acelasi vis sau altul?Macar visez…

Nu pot, nu pot sa scriu fara sa ma gandesc cat de absurde sunt toate astea, toate tacerile noastre… toate incercarile mele…. indiferenta ta autoimpusa… detasarea subtila de tot ce ar putea insemna ideal. Nu pot sa scriu… ar insemna sa recunosc a mia oara ca m’am prins intr-un joc care ma depaseste, evident - dar uite ca scriu, pentru ca nu pot sa nu scriu - iata o alta contradictie absolut absurda…pana la urma… totul se rezuma la un joc de cuvinte. Aberez. Iar…

Fetitza isi traieste lucid dezamagirea, poate mai constient decat mi’as fii imaginat.E pacat de toamna asta…. ne invartim doar în cercuri si ploi imaginare… si realizam in final ca totul e la intamplare,steam of consciousness...stream of life... un mare hazard al idealurile noastre strivite sub pantofi si fosnet de frunze inca necoapte....parfum ademenitor imbracand cuvinte false, minciuni vandute noua insine ca sa ce… ca sa ne fie mai usor?!Oare chiar incapatanarea asta are un sens?Eu stiu….amintirea nu moare…

Trebuie sa ma duc si la o stupida de nunta.....eu ma simt groaznic si ei au chef de nunta!!!Habar nu au ce este iubirea.....uite ascult Alexandrina Hristov~Avionul de aur…”fericirea nu doare/vantul vietii ne’a adus fericirea”…si noi ce am facut cu ea?Eu ce am facut?Zbor spre visul meu…..dar avionul de aur ma indeparteaza de el….

In fine….am aberat destul ….am zis ca pun punct mai devreme…asa sa fie…poate peste 2 zile spiridushii viseaza alt zbor…pana atunci....buna dimineata, ca'n fiecare zi, ca'n orice alta zi...

P.S.: „Fa ce vrei din mine, in afara de a ma uita” (Mircea Eliade – Jurnalul Portughez)...lipsesc 2 zile...

Fetitza moare...

[-De ce?
-Pt ca vreau!
-Incearca!
-Nu pot!
-Ai incercat?
-Nu!
-De ce?
-Pt ca stiu ca nu pot....sa uit....]

M'am saturat....de culori, de desene...de tot....de tine....sau de ideea de tine....m'am saturat de mine!!!!M'am saturat?Poate doar incapaictatea asta absurda de'a nu putea sa "te scot" ma face sa cred sau doar sa afirm ca m'am saturat.....situatia asta stupida de'a continua sa spun nu cand eu simt ca e da....ma face sa renunt la culori....si cu ce mai raman?Spiridusii imi pleaca....Raman doar eu....o fii bine?

Sper ca asta sa nu se transforme intr'o dilema....ma uimesc pe mine....pana acum o secunda nu credeam ca exista dileme...ca exista doar da sau nu.....si ma rog, credeam in usurinta de'a putea alege una din ele....credeam ca zmeii se inalta....ca piticii danseaza......ca pot sa colorez vise si sa desenam aman2 pe asfalt.....sa coloram strada noastra si sa mergem la mare sa strigam "TE IUBESC"....in fine...ai lafffff iu!!!Si am ales NU!A da, deci nu e dilema....uite, incerc sa zic da macar aici si nu pot....

[[[-Tu nu stii nimic.
-Ba stiu.
-Ce stii?
-I know who killed me...
-So?
-So what?
- Who killed u?
-Stii asta....
-Nu stiu
-Ba stii!!!si inceteaza sa mai fii cinic!!!
- Si tu egoista!!
-M'am saturat de tine!
-Tot egoista si rea ramai!
-Si tu cum esti?
-Cum tu n'o sa poti fii niciodata!!!
-Nici nu vreau!(ba vreau)
-Atunci spune'mi...
-Pleaca...
-De ce?
-Pentru ca asa vreau....nu ai ce sa auzi....nu intelegi ca nu vreau sa aud de tine?
-Ba o sa auzi...in fiecare melodie, cand te uiti la zmeu....cand te plimbi, cand scrii parola de mess,cand constuiesti castele de nisip, mereu!!
-Tu de unde stii?
-Pt ca simt ca acum nu esti tu....pt ca acum nu ai buline si nici pe departe nu esti spiridush...
-Ce stii tu?Tu crezi doar in tine...nu intelegi ca nu pot?Ai drumul tau pavat cu sperante si multe vise..
-Dincolo de cuvinte, tu crezi tot ce spui?Tu ai spus ca orice dorinta e realizabila...si uite ca nu....de ce nu te urasc?
-Pt ca nu vrei!
-Crezi asta?Inseamna ca tu habar nu ai....
-Habar nu am....
-I know who killed you...
-Tu crezi ca stii....
-Ratiunea asta tampita cu care o sa ramai un spiridush fara culori...mai stii?"nu ceda, orice ar fii?"..pt tine asta nu sunt valabile?
-Ti'am zis ca suntem diferiti....:|
-Ti'am zis...
-Taci!
-Bine....dar stii!!!
-Nu vreau sa stiu....e mai bine...
-C se intampla cand cineva iti da aripi si te lasa sa zbori?
-E bine ca zbori....
-Dar am nevoie de aripi....
-De ce?
-Pt ca sunt de la acel cineva…
-Si daca acel cineva n'are nevoie de zbor?
-Pt ca acel cineva este prea egoist....se imbata cu vise absurde si ratiuni pline de negru...nu crede in vise...
-....
-Adio...
(timp mort)
-Adio!( adica ramai....)]]]

Cine esti? De unde vii ? De ce iei cu tine totul , de ce opresti timpul , de ce instigi spatiul. De ce??

Poate am sa traiesc mereu cu incertitudinea asta...ce imcertitudine?Eu am ales....S-a dus dracu principiul : Nu iubi pe nimeni, in afara de tine, iar pe tine uraste-te....va iubesc pe voi.....te iubesc pe tine(shhht)...pe mine nu... si pe restul da si nu....pe unii da, pe altii nu.De ce va iubesc?Meritati?Unii da, altii nu....

Sunt nervoasa si plang si ascult Vama Veche~Cu tine si chinui tastatura si ... imi rasuna in minte cuvintele : HAI RECUNOASTE CA ESTI VINOVATA!

Mi s-a mai dostrus un vis ieri. Era doar o iluzie, insa ...Nici macar o doza de fericire nu ma ajuta. Poate o supradoza de scris imi va fi de folos. Insa... talentul ce il voiam cu disperare s’a rispit in texte stupide despre zmei si culori....iar acum am ramas doar eu cu mine...

Ti’ai dorit vreodata sa mori? Ai simtit vreodata cum lumea ta se prabuseste in jurul tau?

Eu da...pentru ca...traim sub amprente paradoxale , frica ne stapaneste simturile dezvoltate sub umbre efemerice. Totul pare compus din particule de praf, molecule de cenusa si atomi de nisip. Ne risipim pe filele vietii in cautare de usi spre alte cai ...noi zari cuprinse de maini umane...si cand le gasim....le spunem nu dintr'o ambitie amestecata cu orgoliu si de ce nu, prostie...o ratiune pe care avem siguranta ca trebuie sa o ascultam si cand dormim....si cand visam...si unde ajungem...?Acum....I'm afraid to dream ... i don't want any fake illusion ...visam neincetat sa luam atitudine . Insa visele lascive lasa pe genele noastre nemuritoare pacate , efemere dureri si nebunii in neat….

Fetita cu rochiat mov si zmeu trist se pierde in accente de maturitate pe foi pierdute ... in speranta ca se va regasii cu sine in zambete de efemer ...

Fetitza este acum doar o alta iluzie intr-o lume mult prea falsa , unde zambetele sunt intoarse cu priviri inveninate, unde tot ce conteaza sunt haine si ultima freza, unde best friends isi au rostul pentru a’si pierde valoarea odata cu timpul ...inevitabil...

Vede prin panze frenetice ... vede cum oamenii invart cuvinte , le ispitesc si ... o doare ..e oarba in fata nepasarii oamenilor ...

Fetitza viseaza...

Fetitza mai plange...

O doare....

Fetitza moare....

M'am saturat sa astept venirea unor oameni care sa reuseaza sa ma schimbe si eu sa nu vad si sa zic nu....ma las condusa de ratiuni bolnave....totul este doar o piesa de teatru jucata aiurea numita viata...Stupid....

Imi spuneti ca am un stil idiot de a scrie texte bolnave....poate va cred....si va zambec apatic...uite ca noaptea a devenit brusc o lumina proasta si ziua doar o obscuritate infinita. Vreau...

Imi ingrop nevoile de a tipa, de a urla, de a zbiera , de a simti durerea in scris....

[Ne amestecam]

Evadam?Vise...

[-Hai sa facem ceva....
-Nu...mi'e somn
-Bine...va spun povestea Powerpuff...
-Nu!Mi'e somn
-Lore esti rea!Bia tu vrei?Danutza...?(nimic:|..)
-Taaaaci!
-Nu pot!
-Te rog...
-Hai sa facem ceva!
-Ce?
-Ceva!
- Pai spune tu ce....
-Hai sa......fim fericiti!!!]

Stau si culeg cioburi din balti...Nu inteleg de ce va feriti de balti. Oricum suntem cu totii murdari.Baltile sunt ce meritam noi de la ploaie....Aleg unul mai mic....si incep sa privesc lumea prin el,asa rasfranta si sparta in mii de bucati. Am inceput sa adun bucata cu bucata imaginea formata, in ideea ca poate reusesc sa creez o imagine completa a zilei de azi. Din nefericire nu am reusit...Am incercat sa descopar care este bucata de lumina trecuta prin sticla care lipseste...Culmea nu lipseste nimic, si totusi imaginea este incompleta. CEVA lipseste!Sau cineva...:-??.... Privesc imaginea distorsionata de timp, temeri si umbre. Culmea este ca stiu unde este problema...dar e greu mi'e greu sa admit adevarul!Nu acum...Te rog!!!Poate ca am nevoie de...mine..... Cred ca undeva acolo dupa straturile de sticla ma voi regasi...imi doresc asta dar asta nu inseamna ca frica a disparut...s'a schimbat decat metoda de a uita de viitoate inexistenta a tot ceea ce inseamna interactiune, magie, mister, vis …Realizez ca totusi … avem atat de putin control asupta a ceea ce suntem, asupra cine suntem si unde ne cautam ....nici macar nu stiu cine sunt eu....



Vreau sa intelegi ca sunt ca orice om si sa nu mai visezi pentru mine. Nu ne dorim acelasi lucru....Tu vrei o lume roz, eu ma consolez cu existenta uneia mov...
-Vrei sa ma vezi fericita?Sunt.Incredibil?
-Da
-Nu e normal...sunt ...putin fericita...si daca sunt , sunt pt ca percepem diferit fericirea...
In momentul in care vei constientiza ca "visele" noastre sunt pe frecventa diferita, atunci da, voi fi si mai fericita.Dar pana atunci, inceteaza sa mai fii patetic...Pt tine fericirea e fericirea ta...Si totusi...
-Vreau sa te vad. Tip. Vreau sa te vad!!
-Ma copil nebun,taci si canta, ma vezi dupa, vreau sa-ti spun oricum ca....
-Nu!!Te rog...nu'mi spune nimic....e mai bine asa....
-Dar....
-Shht....
-M'am indragostit de tine!
-Ufff...a cata oara?(ti'am zis sa taci:(..)
-Ce mai conteaza?A 10'a cred...:-??
-Multumesc!
-De ce imi multumesti?Ca ma indragostesc de tine?
-Eu nu vreau sa ma indragostesc de tine...dar....
-Nu vrei?:-<
-Nu vreau!!Nu intelegi?Nu ma auzi ca nu vreau!!!!????
-Bine...atunci....iarta'ma.....m'am indragostit....
-Bine...pleaca...
-Bine...plec....Te iubesc!
-Taci!
-Te iubesc!!
-A plecat.....il iubesc...

Ma inconjoara o sfoara care in orice caz nu zboara ba chiar e reala si ma trage senzuala spre o stare ireala....De ce iar?
As vrea sa scriu ceva interesant dar nu o voi face pentru ca ar fi prea multe idei fara sens....Stiu....ma duc sa schimb becul la soare si neonul la luna...astea s-au ars, imi trebuie ceva mai luminos sa acopere umbra celeilalte perdele de care atarn....oricum tot spiridushul mov raman...cu tot cu insomnia asta produsa tot de perdea...adica de tine...si acum ce mai fac?ma intorc la tine?nu....zmeul deja e trist....si mut.....e gol!!!stii ce inseamna?inseamna ca nu mai e...poate ca fizic e inca al tau....dar sa stii ca oricum e departe....departe de noi si de felul in care am distrus visul lui.....vruia decat sa se inalte....si ce i'ar fii stricat dansul din parc?visa si el....

Ma uit in ochii unora si intorc si ei privirea spre mine si e atat de goala dar totusi atat de plina. Ar avea atata de oferit, dar nu o fac, si numai din ochi le simti lipsurile.Oare asa se vede si la mine? Sincer nu cred.....am invatat sa ma ascund bine....si nu de tine...pt ca tu m'ai invatat sa fac asta....ma ascund si de mine....dar de tine nu.....uite ajung sa postez toate prostiile astea pe care probabil le citeste cineva care n'are treaba cu mine.Sau are....who knows...cine stie ce ciudata ma credeti....nebuna...stiu, mi s'a mai zis...asa ca nu spera sa fii tu primul care face asta!La urma urmei....ce te intereseaza de un om care trece pe langa tine si te evita?Sau poate ca nici macar nu e asta.....Tot ce'am cerut a fost intelegere....dar ceea ce pt mine era putin, pt tine era prea mult...pagina asta nu e dedicata cuiva anume daca te intrebi....sau e? Nu stiu pentru cine o scriu...poate pentru mine... sau pentru tine ca sa'mi aduci aminte de ce iti ceream atunci. Hehe...as vrea odata ca macar timp de 1 minut sa ma privesti in ochi. Da, tu cel care citesti. Toti care cititi.O fi pentru voi? Tot nu stiu....stiu doar ca as vrea sa nu mai visezi pentru mine.... nu ceea ce crezi tu ca imi doresc, imi doresc(ai rade sa stii).....nu..... vreau numai sa stii ca sunt persoane carora le multumesc si altora carora le zic "I don't care". Tu decizi pe unde te numeri. Sau eu? Intreaba-ma. Daca tac, esti tu. Daca iti raspund sa stii ca tot tu poti fi....Si uite ca ultima chestie nu pot sa spun ca o scriu cu o tristete anume....stii de ce?tocmai am primit cele mai frumoase randuri din ultimul timp:"Imi place ca esti pesimista dar asta te consuma destul de mult ...de asta cu prima ocazie cand ne vedem o sa'ti aduc o ciocolata in forma de spiridush sa-ti mai ridici nivelul de zaharoza din sange ...Bine....ciocolata e alba:)"Si stiu ca a spus asta din suflet...chiar daca mi'a zis ca sunt o ciudata, misterioasa si interesanta somehow...ma rog, intelegeti voi, cam nebuna.....as vrea macar 5 minute....sa vedeti toate chestiile astea cum le vad eu....atat de reale....poate ati vrea sa va dau din cioburile mele de vazut lumea prin ele....sau nu.....oricum am observat ca e din ce in ce mai greu sa te creada cineva. Cum spui ceva iesit din comun, sau mai rau, ceva prea comun, toti te cred nebun....voua va place sa va limitati la absurdul asta care va inconjoara...

Oricum...eu sunt jumatatea din mine ce'ti apartine...chiar daca nu vrei sau nu stii....o sa plec...dar o sa strang bine in palme pana cand voi reusi sa le transform in doi ochi care urla incet.."mai stai".....va fii prea tarziu poate....

Iubeam sa te'ador?....acum iubesc sa te'omor...Esti un vis din care nici macar praful de cioburilor nu va mai fii....:)[Imi omor vise...]


Ai plans,spiridush cu buline?....Poate....conteaza?

As vrea sa am dreptul de a uri atunci cand vreau sa fac asta.....

Realizez ca nimic n-o sa mai fie la fel, inchid ochii atat de strans cat sa ma doara, obligandu-ma sa incui inauntrul mintii mele amintirile unei perioade extraordinare, cu scopul unor reprezentari extrem de picturale in viitorul sumbru ce ma aşteapta....o sa le desenz pe toate...

Nu, n-o sa mai ramana mare lucru...dar caut totusi ceva in mine care sa merite salvat, pentru ca sunt constienta ca ma pierd si nu va pot lua cu mine...). Asa ca trebuie sa calculez si sa hotarasc ce pastrez si ce las in urma, intunericului.Trec zile… mai pierd cate o bucatica. Ne faramam. Ne facem din ce in ce mai mici, si totusi din ce in ce mai puternici, in ochii altora....ca doar statutul de student te face increzator...eu?increzatoare in mine?pai cu ce?eu cred in voi.....
E vorba aici, cred, mai mult de nesiguranta intentiilor in viata decat de frica de viitor.Si iar nu pot sa ma abtin sa nu spun… suntem cu totii blestemati prin insasi natura noastra de a fi oameni. Blestemul se numeste “dar daca…”. Si nu vom scapa de el niciodata.
Am fost copii. Vom mai fi? Putem incerca! Ne datoram macar atat(si voi ma condamnati ca’s prea copil…).Mai stiti:“Timpul nu mai avea rabdare…” ....pai hai ca am dat bac'ul...asta simt eu....ca timpul nu mai are rabdare si sunt in inacapacitatea de-a ma adapta...situatiei asteia....fara voi....doar doua cuvinte ce schimba totul...Si tu ai un rol in toate astea...in tot ce simt pt ca voi fi infinit departe de tine...

Stiu ca nu am fost niciodata cea careia sa-i fie dor, si spun asta prima data acum, dar asta nu o face sa fie mai putin adevarata.....o sa va miss.....f tareeee spiridushi in culori....galben, albastru, roz, verde, somnoros.....:(

E prea tarziu pentru noi....Si nu tine de naivitatea varstei sa spui asta(daca la apr 20 de ani mai sunt naiva). Doar ca e mai usor sa condamni unii oameni ca fiind idealisti decat sa te uiti adanc in tine si sa vezi ca au dreptate....

Cred ca am postat prea mult despre chestia asta legata de noi si unii poate nu cred pt ca nu simt....sau poate da....who knows.....mie mi-e greu...si-mi va fii mult mai rau...puteti fii cu mine sau importiva mea in legatura cu asta.N-o sa va blamez...Poate e mai bine sa-mi inchid blogul...incep sa am din ce in ce mai multe dubii...dar de ce acum?cand tocmai am trecut de partea aia numita"inceput" care era cea mai grea?nici eu nu mai stiu....sa-l abandonez asa pur si simplu...pt ca, sa ma ascund de el nu pot(oricum de tine nu m-am ascuns)...atata timp cat il am nu pot, nu pot sa nu scriu tot ce simt...sau ma rog....relativ....Ma mai gandesc la asta....imi dau un termen de o luna jumate.Daca pana implinesc 20 de ani consider ca-mi face rau, #~>...AuD CuLOri...<~# nu va mai exista...Pana atunci te invit sa ma cunosti sau sa inchizi ochii si sa consideri ca-s nebuna....pt ca da, sunt destui care cred asta din simplu motiv ca scriu ce-mi trece prin cap, fara nici un fel de rezerve....poate-l inchid.Tu alegi!!! Intre timp realizez ca a si inceput ploaia...Picaturile de ploaie mi se sparg pe hartie...ma dor, ma tortureaza cu memoria implacabila a tot ce a fost si nu va mai fi...Tacerea ma inconjoara, Roza Vanturilor canta...dar in mine totul e mut..., cuvintele s-au golit de intelesuri, durerea a amortit într-o letargie infioratoare, iar eu sunt lipsita de continut, de lumină, de prezent... Sunt parasita in concret, în concretul singuratatii si al suferintei viitoare ; dorinta care mă caracterizează a zburat spre alte sfere, lasandu-ma la voia hazardului. Norii din mine plang...lipsiti de speranta(norii au sperante sau dorinte ca mine :- ??), turbati de dezamagire, sedati de durere....As vrea sa am dreptul de a uri atunci cand vreau sa fac asta.....

[Franturi de poveste-valiza cu vise]....101 reasons to run!

Ma intreb daca inca mai conteaza ceva.....fiecare gest imi sugereaza ca nu.....ca pur si simplu n'a existat....pt tine....nimic.....
Ar fii absurd sa pretind ca vreau sa colorezi cu mine cand oricum eu sunt singura vinovata, nu?Cand doar eu ma ascund si ma comport prosteste si cred aiurea in vise si dorinte posibil realizabile.....din cand in cand imi amintesc...ca posed un atelier de reparat vise...poate ca ma consideri un cultivator de vise interzise de lege...poate ma intelegi, poate nu....oricum tacerea asta ma doare cel mai tare.....uitam sa fim noi....si tu uiti sa'ti inalti zmeul pe care credeam ca'l iubesti...

E inceputul asta de toamna cu vise secate...dorinte moarte si'ngropate de mult...iluzii desarte si prafuri de stele nestinse...iar noi suntem destinati sa ii inviem pe toti si pe toate..fiecare vis si fiecare zeu...Altfel, nu ne putem naste propria dorinta(pt ca speranta'i doar o amagire absurda)...care sa ne mai ghideze pe langa inca un vis pe care tot noi il vom omori.....

Si atunci aleg sa fug....tu taci.....si eu fug....pt ca nu'mi gasesc betisorul cu care aman2 am scris pe nisip....ca o sa avem zmeul nostru...c'o sa dansam in parc si'o sa descifram fiecare dorinta ....o sa'mi spuneti ca asta se numeste poate resemnare....doar resemnare si lume fara culori...certitudinea asta'i prea dura cu mine si mai ales ca stiu cine a ales drumul asta.....credeam ca e mai bine asa dar simt cum imi macina fiecare celula toata povestea asta cu sfarsit abstract.....am ajuns la concluzia ca trebuie sa ma scutur de praful asta de vise si sa las copilul din mine acasa....dar n'as mai fii eu....si toata chestia asta ar avea un nume:INCEPUT....de ce sa ajung la aceeasi chestie care ma pune in imposiblitatea visarii?Sunt o visatoare imi spuneti....eu cred in visele astea......si chiar daca din ele n'am reusit sa materializez nici unul.....stii bine ca ti'am promis ca ultimul e al tau.....si tot ce e pt tine ma face sa fiu eu cea care spune ca a castigat....ciudat.....

Stiu ca de vreo 20 de ani tot astept ca oamenii sa realizeze ca nu sunt ca mine si sa corecteze neregula asta.....dar m'am saturat sa tot astept....sunt constienta ca neregula asta sunt eu dar pur si simplu chiar nu e nimeni sa ma faca sa fiu "real one"?...Si totusi m'am saturat de atata realism....veti spune ca whoaaa....eu?realista?DA!!!!poate mai mult decat as vrea si mai mult decat credeam ca as putea fi....tocmai ea, ratiunea....ma omoara....secunda cu secunda...


Poate nici nu am nevoie de 101 reasons to run....sunt eu si asta e cel mai pregnant motiv....I don't need anything else...

Cine sunt eUu:-??

Tu stii ....stii cine sunt eu?

Deja te gandesti ca postul asta e inca o aberatie de-a mea....ma rog....una mai mare decat celelalte...
In fine....daca totusi citesti.....nu vei fii surprins sa aflii ca fac parte din colectia de spiridusi cu urechile versi si limba colorata.....Eu am limba mov....Bia albastra, Sandra galbena....Ralu roz....oricum....toti spiridusii au urechile verzi....:)Tu cum o ai?Cred ca albastra.....

Ar fii absurd sa pot sa afirm ca as putea spune tot despre mine in postul asta stupid....sunt 1000 de lucruri de spus despre mine si alte 1000 pe care oricum nu le stiu....si totusi.....cine sunt eu?Pai...“I am what I am.. I do what I want..”.. Are cumva dreptate Dido.. dar nu in totalitate.Suntem defapt ceea ce acceptam sa devenim...Realitatea imi demonstreaza ca traiesc printre afise cu debutanti pe o scena proasta, intr-un oras mort...Mereu incerc sa schimb cate ceva...poate intr-o zi chiar voi intelege ca nu am puterea asta...

E dezolant, depresiv uneori, de parca orasul asta nu stie sa se bucure de ploaie...nu vede curcubeul....nu are magazine de vata de zahar....decat o tejghea dezolanta in prac, nu stie sa coloreze frumos....orasul asta asculta muzica depresiva si se plimba singur plin ploaie...nu are lumini colorate si vise .....este....the city of blinding lights and neverending sorrow....Sunt convinsa ca am mai scris asta o dată pe-aici, dar abia acum isi releva mai apasator sensul pentru mine....fac ce fac si consider totul neinteresant sau inutil si...uit....Dar totusi azi recitind cateva post'urile mai vechi mi-am dat seama ca mi-a prins bine ca am scris. Citesc azi si nu-mi vine sa cred ce mult au durut noptile din vara asta....

In fine.....cine ziceam ca sunt eu?Habar nu am....poate stiti voi....sau poate tu....

Oricum....
imi place Hubba Bubba de mere....
ador vata de zahar....
am convingerea ca sunt protejata lui buttercup(stiu, am mai zis...)....
AUD CULORI....
desenez vise...
distrug cam tot ce ating....talking about vise.....
nu cred in destin.....semne, zodii, horoscop alte prostii....
am zmeul meu.....ma rog acum ti l-am dat tie(chiar daca nu stii, e al tau).....e cel mai iubit zmeu.....
am un frate....tembel.....ca si mine:))).....da-i cel mai tare frate din lume....ha ha , voi n-aveti!!!!
ascult vama veche....si altele....
urasc manele....ma rog.....nu cred ca mai era nevoie sa spun...
imi place mirosul cerului si praful de stele....
iubesc marea....si pe tine....
am bratari multeeee:x
imi place sa alerg cu talpile goale prin iarba cand ploua....
imi place sa joc pool cu tine....si eu bat mereu;)
il am pe Fluffy Goffy si voi nu-l aveti.....
mi-e dor de profa de mate .....si am avut cel mai tare dirig in generala....
"torente" ramane cartea mea preferata.....
ii iubesc pe n.stanescu, bacovia si macedonski....
imi place sa vad rasaritul la mare si sa nu va las sa dormiti pt ca voi n-o iubiti pe buttercup dar tot nu scapati....
nu vreau sa plec de aici.....
urasc ciocolata si imi place vanilia:X.....
"iona" a fost opera mea peferata pt bac....
vreau sa am candva buburuza mea mov cu bulinutze galbene....
vreau sa dansez cu tine in parc....
imi tin telefonul pe silent si de multe ori ma cearta bogdan:-s....
ma ascund......pt ca mi'e frica sa spun "te iubesc"....
fug....de voi si de mine....
m'am saturat sa tot scriu si sa dau enter de n ori pana acum....
M-am săturat de momentele caracteristice mie de ros unghiile şi de întrebat “oare ce trebuia să spun de fapt”, “oare cum era mai bine”, “oare de ce iar am greşit”. ...
Există mereu un punct de vedere din care alegerea mea, cat de insignifianta ar parea, este o greşeala. Momentele de îndoiala aduc doar un nor negru care reuşeşte prea repede sa acopere şi ce nu trebuie....
Vreau sa mai am 7 ani si plang ca nu'i am....Nu stiu daca e rau ca nu-i mai am sau ca sunt defazata temporal....
Stiu ca majoritatea oamenilor normali dorm la ora asta....
Imi place gandirea lui Hesse:"There is no reality except the one contained within us. That is why so many people live such an unreal life. They take the images outside them for reality and never allow the world within to assert itself."Intr-adevar, este frumos sa te pierzi in afara şi este cu siguranta mai usor decat sa te regasesti inauntru.....da e aiurea ca io nici nu ma pierd nici nu ma regasesc....deci, unde sunt eu?Oricum....e bine ca esti tu....si pot eu acum sa ascult

" Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se.
Două culori ce nu s-au văzut niciodată.
Una foarte jos, întoarsă spre pământ.
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuita luptă
A mirării că eşti, a-ntâmplării că sunt
Ce bine ca eşti, ce mirare că sunt!"

Moaaaa ce post aiurea.....inca nu-s eu.....m-am saturat sa ma tot caut sa si gasesc fetitza asta distrusa....macar sa nu mai fie tot mov.....vreau alta culoare....mi-e dor tine....maine vii......si ce daca?M-am saturat......tu nu?cine sunt eu?

Sunt Tu!

Sunt.

Aici şi acum.

Şi Te Iubesc!

Tu cine eşti?

[Incepe sa fie tarziu in mine....]

Spiridusii de ciocolata alba au urechi verzi si viseaza mov cu bulinutze galbene....;;)

Pasim pe un drum plin de dorinte, ravnind nebuneste la implinirea lor. Experienta, ne invata ca fericirea si placerea sunt iluzii, lasand loc suferintei, durerii reale....habar nu aveti voi....chiar credeti ca viata e roz?

Nimic nu poate fi atins. Totul este o iluzie care ne alimenteaza sentimentele. Disperarea este mai degraba o sursa a nebuniei noastre interioare care se simte libera si gata sa acapareze irealul, transformandu-l si transpunandu-l in real...

Ne lasam ruginiti de nocivitatea exteriorului si nici nu incercam sa cautam inoxuri specifice noua. Trebuie sa prinzi iluzia, sa o sufoci si ea se va transforma in realitate....dar numai daca-ti doresti asta ...si cati dintre noi ne dorim cu adevarat ceva?Spunem ca vrem....si voi va multumiti sa spuneti "sper"...e o prostie!!!Chiar credeti ca one day o sa va pice din cer?Terminati cu prostiile astea!!!Fericirea ne-o facem singur...cel putin incercam....voi credeti ca o s-o gasiti....eu va spun secretul meu....n-o s-o gasiti!!!De ce cred eu ca tot este doar un amalgam de iluzii?De ce insist pe "iluzii"?....Pt ca m-am saturat....

De cate ori te-ai oprit si ai privit cerul, dorindu-ti sa alergi spre acel albastru infinit?uite vezi....?eu asta vreau....vreau sa visez mov si sa ating infinitul....sa suflu in 1000 de papadii albastre si sa va transform si pe voi in spiridushi...voi credeti ca fericirea-i o masina...si alte prostii sau cum le mai zic eu.....stiti voi....Cuvinte mari… aparent contorsionate intr-un spatiul nedefinit, total lipsit de sens, dar care reflecta mai mult decat exact visul meu...Sa suflu cu praf de stele pe el ....si sa-l fac o parte din mica mea realitate nebuna? Exista totusi sansa sa-l acopar cu negru si sa-l trimit direct intr-un rai al culorilor absurde....un soi de capriciu acceptabil pe care, sunt convins, noaptea asta caniculara nu ar putea sa mi-l refuze. Nu stiu, poate ar fi totusi bine sa il las deocamdata intr-un colt al camerei, printre lumanari si amfore, macar sa-mi justifice consumul rapid de negru… atunci cand chiar voi avea nevoie sa-l folosesc in realitati mai… putin abstracte…

Ma simt acoperita de scame amare de durere si iluzii...Ma simt inundata de tristete si neputinta...si nu pot sa fac altceva decat sa zgarii nisipul cu mainile

Gandurile, trupul, noaptea… se imbina intr-un vartej ambiguu si delocalizat, care transalta pana si zbuciumul valurilor, intr-un plan secund, prin ploaie… undeva....

“Hey, stranger, la ce te gandesti?” aud ca prin vis si constientizez ca, pentru putina vreme, gandurile mele ratacesc haotic prin alte spatii si timpuri..“La nimic… Chiar la nimic…” si oricum pt tine toate asta nu conteaza...pt ca nu vei citi vreodata...

Viata mea se raporteaza din nou la o lume de cioburi si tacere...stau şi mă gândesc dacă prin vene-mi mai curge sânge sau tristeţe...oare ce culoare o avea tristeţea? Mă tot gândesc că e o ciudată combinaţie între culoarea marii..a ta ...zmeul nostru si ratiunea asta stupida...miroase a ploaie si a lumina rece de felinar si acum...dimineata...tu nu stii....

As vrea sa miroase mereu a cer instelat dar mi-ar fi frica doar de ziua in care stele n-ar mai straluci cu nuante de mov. As picta cerul asa cum il vrei tu... Tu mirosi a praf de stele...pastrez mirosul asta in batistuta albastra....pt ca tie iti place albastru....De ce iti place albastru?De ce ti'e frica de adevar?E o senzatie placuta cand realizezi ca nu trebuie sa ai mereu raspunsurile la tine. Mai bine le uiti acasa...le inventezi pe loc..chiar daca s-ar putea sa nu fie atat de sincere si cu miros de stele...Eu m-am saturat sa tot caut raspunsuri de care sunt convinsa ca sunt in buzunar ...acolo unde tin creta colorata si batistuta ta....mi-e frica sa caut:-??

In lumea mea se viseaza foarte mult…chiar daca nu veti intelege niciodata asta si traiti cu proasta impresia ca sunt nebuna....poate ca sunt...dar nu pt ca scriu chestiile astea....sunt 1000 de alte motive pt care voi aveti impresia ca am pitici pe creier...nu tu...tu desenzi cu mine:x...poate pt ca plang cand imi pierd cariocile, pt ca vreau sa stau cu fundul pe nisip si sa constriesc castele pt noi...pt ca vreau sa manac vata de zahar si pufarine colorate cand voi beti bere si stati la meci...pt ca vreau sa fac baloane de sapun din samponul lu' mum...pt ca am creta colorata si desenz pe asfalt ....pt ca sunt convinsa ca am puteri magice de powerpuff si sunt protejata lui buttercup..pt ca respir vise, AUD CULORI...pt ca vreau sa scriu scrisori pe care sa nu le trimit niciodata...pt ca fac multe poze pe care le uit prin sertare...pt ca vreau sa am marea mea...pt ca inca sper sa gasesc pudra de zahar pe Venus si Marte cum imi spunea bunicul cand nu vruiam sa adorm....pt ca VREAU SA RAMAN MEREU COPIL cand voi chiar credeti ca sunteti maturi....pe naiba!!pentru alte mii de motive..aud culori....simplu, dar profund....Eu raman si visez...

Am tot aberat pana acum cand de fapt the main ideea este ca nu vreau sa plec...DE CE tocmai acum simt mirosul ala de 15 ani, de plimbari prin parc si parculetul nostru...nicaieri nu-i ca aici....cand jucam shotron in fata blocului si nu aveam banca...stateam pe pietre improvizate, jucam football, fete filme si baieti....do u remember?phooaaaai ce gasca aveam si ce mandra sunt de noi(ana sper sa nu uiti de schimbul de pantaloni:D)!!!alunecam de 5454534354565 ori pe gheata iarna si ce daca, imi placea...ne jucam leapsha in ore si verde...bine si acum joc verde....danuta poate te prind!!!:D...orashul asta pastreaza mirosul bancii a doua de la perete...pauzele si soba noastra:))...temele la chimie pe care le copiam toti de la andra....toate astea au ramas pe holul liceului....si visele mele si frica din timpul orelor de istorie cu fostul prof....si cel mai tare dirig din lume si profa de medi.....am pierdut tot!!!Orasul asta pastreaza camera mea care s'a incapatanat sa raman aici in loc sa vina cu mine la Timisoara...unde am nevoie de ea....in camera mea iti vine sa scrii, sa citesti sau sa visezi...in ultimul an nu m-a vazut prea des dormind...dar tot prietena mea e chiar daca ma mai cearta Fluffy ca uit de el de cand postez in blogul asta cu un singur cititor.... In camera mea atarna vise de tavan si zboara muzica pe fereastra deschisa, miroase a bine si a liniste si usa se deschide doar pentru ca mama ma cheama la masa...Orasul asta e'al meu....si-al nostru si stiti ca voi sunteti cei care cu adevarat contati....o sa va iau la Tm sa visam impreuna ....va multumesc ca existati si ca de cele mai multe ori voi sunteti cei care-mi ascut culorile chiar daca eu refuz sa continui desenul asta prea trist....fara voi....nici o incercare de-a da o anumita forma de vis traita acum nu ar reusi.....voi stiti sa ma faceti sa visez....dar ne despartim....si tu, o sa fii mai departe de mine....si ultima noastra dorinta o sa ramana nestiuta si eu in incapacitatea de-a o face vre-oadata reala....tu chiar nu stii.....ai laf iu....

Va zic adio momentan si stiu ca orice ar fii....

Suntem o generaţie de invingatori, de visatori, de first-timers…de spiridusi de ciocolata alba cu urechi verzi care viseaza mov cu bulinute galbene...

We spent some time together...

[[mai multe rasarituri+un rasarit=gene ascunse sub lacrimi de dor]]

Rasariturile m-au prins pana acum cam in toate felurile:in apa, pe mal....sub curcubeu...cu voi sau singura....in ultima vreme de cele mai multe ori m'au prins scriind.....pt mine,nu pt voi....acum, scriu pt voi.....m'am saturat sa'mi curga culorile si sa alerge gandurile astea nebune doar pt mine....sa imi fac griji doar pt mine....lasa'ti'ma sa desenez ceva pt voi....

Oricum, singura nu prea as avea cum sa fac fata unei asemenea incercari de a trece prin cel mai greu nivel al existentei, si anume viata. Imi ramane sa ma perfectionez in a sustrage substanta vitala din propriile incercari nereusite de'a picta fara sa depasesc cumva conturul...Uneori voi invinge, dar de cele mai multe ori ma voi resemna la a ma multumi cu o ciorna mazgalita si asta doar pt a putea incepe un nou desen...Ideea e ca orice ar fii am nevoie de voi....dar am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult ii pierzi cel mai usor....asta mi se intampla mie...sunt martora la propria'mi alunecare in singuratate..ce aiurea suna:-s....Dar in dar dau doar vise in zadar, decor murdar si iar o iau de la capat…Numai ca povestea asta nu are sfarsit. Nu are nici sens dealtfel...adica, doar eu inteleg....voi nu....degeaba imi spuneti ca da....pt ca nu!!!doar pot sa simt senzatia asta de gol...de inaintare in intuneric si nepasare...

Mi'e frica...da, stiu.... ca voua plac inceputurile si mie deloc...pentru ca voi chiar tindeti sa credeti ca viitorul vostru e roz,pentru ca voi vedeti totul prea usor,pentru ca habar n`aveti ce`s alea vise,pentru ca nu manancati vata de zahar ca va murdariti pe maini,pt ca stiti sa zambiti fals, pt ca n'ati dansat niciodata in strara, pt ca habar n'aveti un vers din vama veche....pt ca nu auziti culori, nu aveti zmeu, pt ca nu stiti jocul fara nume....pt ca vreti sa dati impresia ca pt voi "conteaza"....priviti'ma asa cum sunt cu piticii mei si cu ganduri bune!Si poate ca dan avea dreptate..poate intr`adevar sunt eu aia care isi gaseste prieteni straini in fiecare zi:( ...oke, termin paragraful asta dedicat tuturor....deja am acordat prea multa atentie chiar si celor care n'o merita....chiar daca ii doare:))ha ha....pe mine nici nu ma doare acolo!!!

....Eu am spiridushii mei de ciocolata(alba normal)..care asculta mereu povestile mele cu buttercup si chiar daca s'au saturat ei tot ma iubesc...ce'o sa ma fac eu fara voi?Hai sa ne luam de mana...
...Stiati ca macii nu pot ascunde priviri mov, nu?Eu vreau mov....va vreau pe voi....voi sunteti mov....noi suntem mov...cu bulinute galbene:D....si asta pentru toate tacerile pe care le’am impartit unii langa altii,pentru toate strigatele pe care le’am aruncat de la distanta!!!uite…va spun un secret mic:dupa ce soarele vostru o sa ma faca mai mare, vreau doar sa nu ma pierdeti 3 ani…sa nu ma pierdeti!!!ca apoi…nu mai scapati de zmeu si buttercup!!!!vreti sa va arat ceva frumos?va daruiesc ceva in schimbul soarelelui…uite:)shhhhhhhtt:)numai noi:>P

Am sa`mi umplu buzunarele cu creta colorata si am sa trasez o linie pe ziduri,am sa`mi marginesc lumea si n`am sa las decat carabusii sa bazaie noaptea..poate asa o sa prind si eu o noapte linistita,luati o suvitza de par…rotiti'o dupa deget,apoi incepeti sa cantati...Promit ca o sa visez ce simt cariocile si degetele nu mi se vor mai trezi instrainate in fatza culorilor...La urma urmei,si un curcubeu stirb are dreptul sa spere, nu?
Apropo, stiti cum miroase curcubeul? Miroase ca cea mai sincera strangere de mana, cateodata cu aroma de pepene mov. Dar in zilele cu nori, miroase 'a 1octombie...:( Numai ca tineti minte, curcubeul apare dupa frutuna. Riscam?

Clipele de absenta,ca si tacerea le impartim la ....noi(1, 2,3 ...cati suntem)..veniti si`mi lasati doza de copilarie pe care o traiesc in 5 minute de mirare mai intens decat in 2luni de nestiinta.De gasit?vedeti in stanga(nu, dreapta ai zis aseara),si promit ca o sa trimit soarele si la voi…eu abia acum m`am incalzit…vi'l trimit sa va rugineasca pielea,sa va creasca mari si frumosi....
Sa va lasati dorurile pe asternutul meu si eu sa ma uit la voi mirata?!Tampix,iti place sa ma afumi ...nu pot sa zic decat….we spent some time together…continuarea o stii tu...:X

Ce ne facem noi unii fara altii?In puii mei(ca tampix).....ziceti, eu de ce nu pot sa fluier??:((
Zice'ti'mi ceva frumos...pt ca resemnarea asta a apasat un zambet trist pe buze mici...pfoaaa ce zambet greu...da macar am zambit...Loreeeee....sa nu adormi....Da chiar, Sandra o fii terminat filmul ala de vazut?

Clipe multe atarnate stau la voi pe tavan si in orele multe de relaxare muta le privim si ne zambim.Renastem in clipa rasaritului pleoapei visatoare.Palpitam la imaginea brizei marii si ne sperie departarea.Ne fura respiratia, inaltimea gandurilor,iar vantul ne-o taie.Smuncim cateva stele de pe cer si le ascundem in idei si conversatii fara sens dar sclipitoare pe moment.Ne privim in dungi colorate si ne luam in brate pe furis, ne incalcim si scormonim motive si retineri.Da…si sa nu uitam, suntem pufosi...

Hai sa nu umbrim trecutul cu pete de intuneric si sa nu acoperim soarele cu tristete…

Hai sa luam mana de langa noi si sa o invatam sa mangaie si sa sarute cu dragoste,ca apoi sa nu mai poata trai fara noi.Hai sa alergam spre apus si sa traim tot timpul cu el in fata, sau poate voi vreti rasaritul…Astept sa ma invete cineva sa il vad si sa ma urce in trenul spre rasarit….poate il vad ...ce mai conteaza eu prefer apusul de soare si rasaritul de luna.Voi va trebui sa alergati cu spatele…si nu, nu ne vom intalni niciodata.Dar vom avea cu totii mana care ne iubeste si ne strange in brate, eu voi avea in plus cerul si poate se intoarce si ploaia la mine…voi fi singura....fara voi...si voi in spatele meu...

Va voi lasa in urma mea biletele scrise pe coji de portocale ca sa va povestesc visiniul,uneori galben si alteori roz sau chiar bleu-marin.Eu am sa caut prin frunze,prin priviri de copii sau aripi de fluturi povestea noatra…sa nu uitati sa povestiti frumos si sa imi spuneti daca va e dor de albastru din cand in cand…dupa ce o gasim o incalzim din nou cu priviri strengare de fetite si de spiridusi, o impaturim cu aripi de fluturisi de ingeri, o imbratisam cu dragoste, o atarnam de cer si o daruim stelelor...
Shhh… lasa, o sa va iau cu mine sa vedeti unde o sa'mi petrec sfarsitul lumii . Sa va luati caciulitele verzi cu urechile mari. O sa ne deghizam in spiridusi...:)

Fug sa fur o imbratisare pe care o doresc dar de fapt nu stiu daca o vreau si apoi am sa plec fara sa stiu unde merg...e mai bine fara imbratisare?:(...o sa va miss:(

Ma trezesc din zapaceala, zambesc la amintiri si imi continui mersul.Ne vedem la valul urmator…
Noapte buna,tampicsii mei!

E dimineata(06:39:05)...somn usor!

P.S. Sorry pt greseli...nu mai am chef sa stau sa verific toata chestia asta...numita regret...regret ca n'o sa mai fiu cu voi...(spuneam ca n'o sa am regerete...ce chestie....uite ca am:(...)...ma rog acum e 06.41.34....si da, stiu ca nu va intereseaza.....final de P.S.!!

~>Undeva intre nicaieri si adio...:[

[[04:21....scriu iar...vreau.....vreau sa visez..vreau ca luna sa imi spuna noapte buna...vreau sa ajung undeva intre nicaieri si adio.....acolo unde se termina speranta si incepe disperarea...dar mai bine hai sa vorbim...hai sa zambim...hai sa ne privim de la distanta...hai sa facem cunostinta....sa nu ne fie teama....hai sa ne imbratisam...hai sa nu ne mai dam drumul...hai sa stam asa o ora..sa ignoram toti oamenii care stau si se uita la noi....hai sa ii facem sa dispara...hai sa coloram...hai sa ploua....hai sa aruncam culori peste ploaie...hai sa fim singuri in ploaie...hai sa dansam....hai sa alergam desculti prin ploaie...hai sa ne tinem de mana...sa nu ne pese...hai sa nu ne trezim...nu pleca, te rog..."n'am de ales..."dar....
Miros a "tu"...si iti promit iar ca nu o sa mai visez...dar parca nu ma pot abtine..si de fiecare data ma destram in cioburi colorate..

....Stiu ce vreau...o acadea colorata,care sa`mi faca limba albastra...si o imbratisare de la o fetita albastra,care a uitat ca e doar un pas de facut pana la palmele mele....un zmeu care sa nu mai fie trist...un val care sa nu'mi stearga desenul...de fapt...Ce e mai greu?sa vrei ceva si sa nu poti avea…sau sa poti si sa nu vrei?sa vrei sa te urci in ultimul tren spre capatul lumii sau sa nu ai curaj?Amintiri alb negru sau speranta ca le putem colora?Am carioci..le pastrez?sau le dau primului visator din parc?Mi'e dor de tine..si ce'ti pasa tie?

Doamne cate vreau...de ce vreau toate astea? E un vartej de copilarie, dependentza, atasament, idei, zambete multe, rasete nebune, imbratisari infinite, priviri jucause…nebunie! Toate astea ne-au dezorientat pe amandoi si intr-un final am aflat ce vreau de fapt...pe tine...de ce?spune'mi tu....Vreau sa ne intindem pe iarba sa privim norii cum dorm pe cer. Sa stingem soarele ca sa le facem cearsaf de stele si sa viseze frumos.Ii vom trezi odata cu noi, pierzandnotiunea timpului…dam jos din cui imaginea zilei de ieri si ne bucuram ca“azi” e de culoare verde...verde....ce frumooos...Sa iti daruiesc lego-ul meu de buline si putem face cuvinte noi=))tu nu mai esti de mult spiridush..eu nu’mi mai gasesc buline pe spatele unei buburuze..ce trist:(....de ce vreau toate astea?aa...am zis de ce....~x(...

Ar fii mai bine pentru amandoi sa zic la revedere si stii asta mai bine decat mine, alte detalii sunt tardive cel putin. ..pacat ca nu pot...

Ma loveste o tristete involuntara caci ma gasesc facand aceeasi chestie atat de greu de inteles pt tine si atat de unimportant: scriu, din nou, cu maini un pic tremurande din cauza vechiului nesomn, din cauza ca a mai trecut o noapte pe langa mine, din cauza ca inca un rasarit s-a lasat prada ochilor mei obositi, chinuiti, nefericiti.Poate ca am si invatat unele chestii din tot "raul" asta...

Am invatat sa tremur, si am invatat sa ii fac pe altii sa o faca. Am invatat despre mine ca as vrea sa imi caut fericirea, dar nu stiu de unde sa incep.. Si toti oamenii vor cauta fericirea. Chiar si cei care nu recunosc.
Am invatat ca sunt de zece ori mai timida decat sunt indrazneata si ca am nevoie sa tin pe cineva in brate... Am inceput sa uit de oameni, si oamenii au inceput sa uite de mine...Am incercat sa uit de tine..Si nu pot sa o fac.. ..Zambesc din ce in ce mai putin in ultima vreme. Si as vrea sa ma caut, dar nu stiu de unde sa incep...Ti'am zis ca nici nu imi plac inceputurile si nici nu ma pricep sa le dau o forma anume...Mi'e frica de ele..mi'e frica de mine...Am incercat sa rup tacerea, sa'ti spun visul meu ...]]

Arunca pe nisip caietul si pixul...si cu pasi mici intra in mare...nu se mai vedea...deodata simti ca nu mai poate respira...se trezi brusc!...era 5 dimineata...adormi la loc...dar de data asta nu mai visa nimic...doar imi soptea<<Cine-ar fi spus că astăzi lumina se va stinge târând cu ea în adâncuri puterea de-a spera>>

Nu mai am timp....

Am incercat sa desenz...n'a mers....am incercat sa scriu...n'a mers.....sa cand, sa radddd.....sa zbier!!!!N'A MERS!!!....am incercat sa ascund in 1000 de alte chestii fara sens tot ce simt si degeaba...unde sunt eu?chiar eu....de ce mi se intampla mie asta....eu...fata dura....uite ca situatia asta este "up to me"~x(...te regasesc in fiecare lucru, fiecare mishcare....tot ce fac...esti ca o umbra...da...o umbra....de ce ma urmareeesti?...uite chiar acum ascult
O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atîta de mult rău că e bine
E-atîta de mult dacă e nu....exact cum ziceam....incerc aiurea sa ma detasez ....dar tot raul asta imi face bine intr'un fel...de ce imi e frica de adevar?Nu ma crezi dar nici eu n-am raspunsuri la toate intrebarile. Am doar vise. Visele mele nu'mi sterg lacrimi, nu ma incalzesc si nici nu-mi promit ca maine va fi mai bine. Iti spun doar ca va fi altfel. Nu stiu cum sau unde, nu stiu cand si nu stiu nici daca voi reusi sa trec peste.Incerc!! Lumea asta din suflet ascunde de indiferenta celorlalti visurile noastre - visurile pe care uneori n-avem curajul sa ni le marturisim nici noua insine poate din teama ca odata ce vor vedea lumina se vor spulbera....oricum visul meu...nu mai conteaza...:|..poate intr-un final realitatea ma va contrazice dar astazi lasa-ma sa visez...

Vreau altceva. Mi-as dori sa ne privim in ochi si sa tacem....un minut....2....o ora...sa'mi spui ca tu nu crezi in visul asta...poate nu e vis si sunt niste franturi de vise ce s-au incapatanat sa capete contur in real life....si nu e bine...simt ca nu mai pot......nu mai am timp, asa ca orice as face nu mai am timp....nu am cu ce sa materializez visul asta...imi vei spune poate ca sunt lasa.....poate....mi'e frica....pt ca oricum, orice castel de nisip e predestinal unui val...spun nu la tot ce simt...si stii de ce?Negam pt ca ne impunem anumite plafoane sentimentale...suntem atat de lasi incat preferam sa traim intr-o ceata absolut reala. Alungam tot ce inseamna vis trait in timpul vietii....traiesc fiecare secunda, atat de constienta de tot ce incerc sa te fac pe tine sa intelegi....inundata de incapacitatea de'a ma supune propriilor ganduri si reguli....in fiecare dimineata ma trezesc si spun GATA!si simplul fapt ca scriu pe blogul asta stupid pe care stiu ca nu il citesti...ar trebui sa te faca sa realizezi ca ur still alive for me...

....mai stii ca ieri iti ziceam ceva de fericire.....pai.....acum stiu ce e fericirea....teoretic...practic....ma aflu in imposibilitatea de'a fi tangenta vreodata cu ea...

Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza...

.....da....danseaza in parc...:)fericirea'i un zmeu....cutia mea de creioane colorate...zambetul tau...marea, ora la care incep "Powerpuff girls"...plimarile cu fetele prin parc...serile la mare cand plang...fug....ma ascund.....crizele noastre de ras....noptile in care ne aruncam in valuri....serile in care ma plimb in pijama pe strada....noptile pe plaja cu morala facuta de eugen ametit si'a doua zi uitam aman2....rasaritul la mare....ma rog, nu ca anul asta:))[Bia stie:D]....ma rog...noptile in care nu'i las pe tampitei sa doarma din cauza ....cui?=))plimbarile cu trenul si dormitul la cuseta de bagaje!!!foarte tare.....amenzile din constanta....muuulte alte chestii mici, mici, mici.....buburuze mov....bulinutze galbene.....jocuri fara nume.....dansul nostru in parc.......:[.....si tot ce conteaza e faptul ca pt tine nu conteaza....

....e deja diminteaza....ma uit la soare si'mi spune ca'i joi....:-??asa o fii...deja nu ma mai intereseaza....ce daca e joi?tot nu conteaza......DAMN!!!!!!

.....nu stiu sa termin toata chestia asta.....lasa ca vine zana mica si'ti spune....stii tu...pt mine....e prea tarziu......nu mai am timp.....all i can say...is...good morning again....

[stiu, sandra imi spune acum"Zoe fii barbata!"...:-<...sau nu....sandra viseaza...io nu mai pot sa visez...visele mele s'au oprit ...aici...]

Cineva sa ne faca din nou fericiti...:(

Mi-am lăsat gândurile să mă inunde cu amintiri placute, încercând să ignor liniştea aproape apăsătoare...

[[Ce face un om cand e fericit:-??
...pai...ce sa faca....se plimba prin valuri si'i spune loredanei povestea fetitelor powerpuff:D....nu are sens sa mai zic....buttercup e cea mai frumix si tampix in the same time...si ce daca e rea?>:P rau esti tu....asa....si ce mai face un om fericit?isi inalta zmeul...decupeaza barcute de hartie si le da drumul in mare chiar daca e furtuna...strange stelute aurii muuulte, multe si noaptea le pune pe cer...deseneaza culori...da, chiar deseneaza...cateodata se mai pierde in vise...viseaza 2 umbre ce danseaza undeva departe, pe o plaja pustie....se ascunde, dar din frica....teama de'a infrunta adevarul....viseaza......cum sa alerge si sa spuna i lafff iu cuiva strain?strain de toate culorile mele si totusi atat de apropiat....:(....cum sa alergi cu bratele deschise de speranta la cineva care nu simte asta.....poate e mai bine asa...Nu stiu, ma macina incertitudinea asta... As vrea sa gasesc ceva ce ar putea sa ma faca sa ma detasez de fiecare traire ce pare sa imi inunde fiecare celula, dar nu reusesc... La naiba, cred ca am inceput sa-mi cumpar propriile iluzii, inducandu-mi nevoia de a destrama ideea de asociere cu EL si de a o substitui prin tine. Si daca totusi…Evident… ma intreb daca la ora asta… visezi undeva sub aripa unei zeite a somnului linistit...Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg?
Ma rog....vorbeam acum de cum e un om fericit....pai daca ma intrebai acum ceva timp credeam ca o prostie de examen te poate face sa zambesti.....[-x....sunt lucruri mult mai simple si mai profunde care ne fac fericiti....un zmeu, o buburuza, baloane, culori.....un pitic....vise....la urma urmei si noi visam..dar ne incatusam cu tot felu` de reguli, prejudecati si orgoliu....si uitam sa fim fericiti.....
Continui sa ma gandesc la tine...si nu poooot, nu pot sa'mi scot din minte usurinta cu care poti spune cuiva ca te intereseaza, conteaza....acum oricum nu mai conteaza.....toate chestiile astea n'au avut nici o importanta.... tin in palme cioburi de mare, cenusa inutila de amintire arsa si sper ca intr'o zi o alta poveste se va nashte din toata chestia asta numita iubire.....ca pasarea pheonix...from its own ashes....si noi, vom ramane doua umbre ce, de mii de ani, danseaza in noapte…

Imi vei spune acum ca habar n'am ce'i aia fericire....ba am....dar am uitat de mult sa o simt...nu stiu, nu pot sa percep feelingul asta....pt ca nu esti tu....tu taci....dincolo de tacere sunt amintirile. Dincolo de iluzii, raman doar cioburile unor vise terminate prematur…un vis ce'a zburat...deschid fereastra si nici macar nu vad unde se duce...Probabil din cauza culorii imposibile pe care o are. De fapt, nici nu conteaza. Sa se duca in lumea lui de aripi trsite…O reintoarcere stupida si prematura in intuneric...aici, noi puteam sa'l coloram, sa'l plimbam de mana in parc, sa dansam aman2 si sa'l facem sa fie al nostru....VISUL NOSTRU....!!!ce ciudat e sa zic"al nostru"...niciodata nu am fost noi.....tu si eu....
Ma intriga faptul ca mai devreme sau mai tarziu, visul asta va obosi de atatea alunecari prin clisee iluzorii si va privi inapoi...la noi....unde va descoperi, in praf, scame si cioburi de suflete, strivite conjunctural sau premeditat de talpa lui nehotarata...asta vom fi....cioburi de suflete...si atunci va refuza sa inteleaga de ce universul, adica noi....n'am conspirat la implinirea idealurilor lui...spunand ca "drumul lui decadent, chiar daca e superficial si ieftin, e totusi pavat cu intentii bune"......se va'ntreba plin de incertitudini "Si daca totusi, drumul asta, nu e cel pe care ar fi trebuit sa o iau… Cum ar fi fost daca…”.....te las pe tine sa raspunzi....tu stii, doar tu...cum ar fii fost daca....?Eu sunt convinsa ca visul asta zboara acum...pt a cadea inapoi ca un spirit damnat...oricum va fii prea tarziu...Dar poate ca asa a fost scris. Ironic, sa auziti asta de la mine, aceeasi eu care scriam pe unde apucam, cum ca nu exista destine impuse...si chiar nu exista!!!

In fine...cam asa vad eu un om fericit...un om cu zmeul lui, casutza lui de nisip construita pe plaja si vise......ma rog, pt bia si nero e un om la locul lui....macar el e fericit...el are osul lui...visele mele....s'au dus...se face iar dimineata si scriu aiurea niste ganduri neintelese de voi...:(...tu nici macar nu citesti toate astea....asa ca pot sa afirm te iubesc pt ca oricum nu vei stii niciodata asta....nu poti sa simti asta....]]

Dimineata incheaga iar in cioburi de tristete himerele ei…

#...Propria mea deznadejde...#

...Sa nu adormi Bia....ca povestea e luuunga....:)

....Fetitza trista....scria...rochita ei mov, cu buline galbene, normal...era trista si ea...si zmeul...oricum nu mai este al ei....da ea tot il iubeste...mai stii ce sus se inalta...si el...si visele...erau culori....da, atunci erau culori....:)....Isi stergea toata tristetea din ochii ei mari, rimelul curs, si creionul intins...oricum nu stiu ce'o sa faca de acum cu ele...

Vruia un soare....numai al ei....si'o luna....si stele...pai, bine....atunci ii dam ei soarele...si luna langa:)...atat avea....si amintirea unui zmeu:(...si mirosul de toamna tarzie, si marea....marea....era doar a ei....alerga, se juca cu baloane colorate si fetitze tampitzele si era si buttercup normal...si fluffy goffy....si plansete aiurea si nisip in ochi....:)ce frumooos....da fetitza tot era trista...in ochi i se citea resemnarea...ochi caprui, de culoarea pamantului...pareau atat de adanci, mai adanci...cu fiecare secunda se adancea tristetea asta imensa...avea parul in vant, aiurea si buze uscate...am incercat sa privesc lumea prin ochii ei.Totul era alb-negru, de parca as fii privit printr'u filtru...soarele parea atat de bolnav, parca si mai bolnav decat privit cu proprii mei ochi...nu avea nici o stralucire...simteam o dorinta nebuna de'a vedea orice culoare!Ea, se uita spre soare de parca ar fii incercat sa'l vindece...dar nu, razele parca o ocoleau, se temeau, fugeau de ea...a incercat sa zambeasca, dar nu a reusit...si Zeii o intristau ...am incercat si eu sa'i privesc pe Ei, dar privirea mea nu a ajuns destul de sus pt a putea percepe o asa iluzie...

Castelul ei de carton colorat era din povesti, si zmeul inaltat, si baloane si vise....dar doar atat...ea parea atat de obosita, parca despinsa din alta lume si dintr'un alt timp...lovita brusc de imposibilitatea de'a se adapta in timpul asta....construia castele de nisip si altele de vise...vantul ii facea decat unul din ochi sa lacrimeze....doar unul...in castel, locuiau doar ea si marea...si tampicshii ei...si TU.....cand era cu ei, era fericita...zambea....dar era totusi un vis, neimplinit....si lasa umbra asta de trsitele, de apasare si regret.....nu mai putea fi EA....era o fetitza distrusa....si fetitzele distruse plang, fug, se ASCUND, deseneaza dorinte cu betisoare pe nisip...si marea le ia....si le duce depaaaarte....si iar coloreaza....si uite asa toate visele ei raman doar dorinte...neimplinte, normal...si chestia asta o facea sa fie colorata alb'negru....o masca alba, care radea si una neagra....cu care plangea....M'am intrebat care din cele 2 este ea si care e fatzada, aparenta, dar nu mi'am putut da seama....O simteam cumva straina de mine si cumva, in acelasi timp, foarte familiara si apropiata, de parca ar fii fost una cu mine....eram EU!.....cu tot cu visele, rochita mov si zmeul tau....il vrei tu?:(


.....Bia sa nu adormi, spune tu mai departe...tu stii povestea cu marea...si castelul nostru de carton:)a fost frumooosss....si uite, vezi, am si zambit...ca sa nu mai zica dan ca nu'mi face bine....nu ma pot opri, pentru ca tot raul asta'mi face bine, ratiunea mea e moarta, locul meu e langa....TINE...

Fara inteles....[Colorez vise...]

...colorez vise....da....iau visele si le colorez...si god, nu stiu de ce ajung la acelasi negru, profund, de fiecare data mai convingator si hotarat.....

Prima incercare de a iesi din starea asta de plictiseala, de incapacitatea de'a putea scrie"fara tine.."...pt ca de fiecare data spun "cu"....ma aduce in fata nebuniei...nebunia asta, construita din simboluri evidente ce incearca sa ermetizeze niste idei prefabricate si sa reduca la tacere orice incercare de'a spune"NU"....ma opresc de multe ori din ascensiunea mea catre indeplinirea visului, de parca ar fii o pedeapsa ca te'am privit, ca in legenda lui Orfeu...si continui sa depasesc putin cate putin starea asta de imposibilitatea a depasirii sferei tale...sunt inca la inceput....

Este un inceput.....si stiti ca nu'mi plac inceputurile x(....Trebuie sa recunosc, e un inceput de resemnare ascunsa si de imposibilitati mascate de zambete atent calculate, cladite din conventionalitate cotidiana, de trairi reprimate, de sentimentul pierderii unui razboi inexistent, niciodata inceput tocmai din cauza temerii ....ideea de inceput ma ingrozeste....si tocmai asta ma face sa ma mai uit inapoi.....lipsa acestui inceput...
Nu pot sa spun ca lipsa asta ma face sa cred ca ar fii existat momentul victoriei....dar parca lasa o urma de regret....nu vreau sa am regrete.....daca ar fii macar ceva sa ma faca sa cred ca nu ar fii fost bine...dar nu.....eu scriu si tu taci........taci si citesti.....

Nu vezi, m'am saturat sa mi se intinda culorile, sa se amestece si sa se stearga....mai am doar negru.....toate culorile mele's prin ploi......le'am aruncat peste ploi....

Sunt un copil care'a invadat lumea asta plina de probleme si neintelegeri...un copil ascuns intr'un ambalaj matur....si nu stiu cum de inca nu am renuntat sa visez....am crezut in toate culorile, parfumurile si'n papusa ascunsa intre pernele vechi din dulap....o vreau inapoi:(((....o am, e a mea, dar e trista...m'am saturat sa aud de fiecare data aceeasi idee de nisip[nu'ti cere iertare, te'ai indragostit]....si pana termina de spus povestea castelul se strica.... am ascuns'o....eu ma ASCUND....de tine...dar gata....

.....Tot vreau culori....si vise, dorinte pierdute'n primele randuri....ma'ntorc la noi...:(.... sunt simple iluzii.....promit sa fiu singurul tau defect.....visez?mai stii....cea mai frumoasa zi?....astea's doar cuvinte fara sens, care se leaga unul de celalalt, fara inteles profund, aparent neinteles, dar aparent doar la suprafata...

Nu stiu daca ai citit toate cuvintele astea, ganduri,idei ce par a fii desenate ....sunt totusi reale, sa stii....si chiar daca ai fii citit, ce conteaza?oricum pt tine nu au importanta.....

Ce dimineata......va zic ADIO....

<<..Cand iti doresti un lucru, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale..>>

....O data la cateva decenii apare un lucru care simti ca'ti schimba pentru totdeuna viata...un simplu lucru....it happend to me....da, simt asta....
Este ciudat cum intr'o secunda simti ca totul are un sens si da, trebuie sa urmezi cumva schimbarea asta...in bine...
Asa cum am distrus visul meu....am realizat ca am mai pastrat unul din cele 1000...era pt tine...visul asta e sa implinesc dorinta mea....sau a ta....pt ca am invatat ca atunci "Cand iti doresti un lucru, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale"...trebuie!si pot....

Poate ne vom intalni peste ani pe strada si ma veti intreba daca am implinit visul meu....si vreau sa cred ca raspunsul e da....si voi face chestia asta fara sa ma schimb in vreun fel...pt voi...o voi face asa cum sunt eu, cum tie nu'ti place....am sa'ti demonstrez ca pot....ca sunt eu!
E ca si cum as ajunge la Sufletul Lumii....fara a avea nevoie nici de Elixirul Vietii nici de Piatra filozofala...si poate vrei sa'mi spui ca's doar vise,capricii, iluzii in care doar eu pot sa cred ....si da, ai dreptate....eu cred!:)

Si stii ce mai cred?Ca visul meu il voi implini....si tu poate niciodata nu vei stii asta....pt ca atunci cand ne aflam in fata marilor comori nu le vedem niciodata..si stii de ce ?Pentru ca oamenii nu cred in comori...nu vreau sa crezi ca bravez....am sa'ti demonstrez asta cu riscul ca nu vei intelege niciodata...si daca nu vei intelege este pt ca u forgot about trust!niciodata nu ai crezut in mine.....si in dorinta ta....

Pana acum cateva clipe ma resemnasem cu gandul ca toata poveste spusa de zana o sa ramana'n trecut....dar stiu ca trebuie sa'mi indeplinesc cumva "Legenda Personala" si cu cat voi fii mai aproape de ea, cu atat se va transforma intr'o adevarata ratiune de a trai....un miraj....
Ma simt ca dupa un moment de transa...si toata starea asta de pierdere a vointei a fost cauzata de tine....de toata usurinta si indiferenta cu care ai renuntat la dorinta...ai uitat....dar eu nu!

Visul meu TREBUIE realizat si nici macar prima treapta nu am reusit sa o trec...stiu ca tu nu crezi in visul asta si atitudinea ta nu face decat sa'l spulbere, dar dorinta mea incredibila da a'l ridica si a'l face puternic iti va demonstra poate ca nu l'ai meritat...PROMIT sa stau si sa pun caramida cu caramida pana voi construi visul meu....!!

Ne vom privi peste cateva eternitati si te voi intreba cat mai ai pana la indeplinirea visului tau...ce imi vei raspunde?

<<...Chiar fara rost...>>

Credeam ca orice sentiment adevarat trece dincolo de inefabil si de atemporal, de ratiune...
Dar nu....totul e chiar fara rost....promisiuni facute doar ca sa fie, iluzii ametitoare, culori ce alerga in vant si se cearta....

Cand...cum se va sfarsi acest joc in care unul incearca sa reinsufleteasca un feeling aproape mort si celalalt sa pedepseasca vechea tradare, un trecut plin de ambitii copilaresti...un trecut atat de recent si poate inca viu...

E ciudat...eu aici, tu acolo....niciodata NOI...si totusi tu esti mereu cu mine...ma lupt cu imaginea ta....aseaza'te langa mine, sa coloram baloane de sapun....ce clipe colorate....sunt simple iluzii....alergam prin frunze plini de confuzii....

Am in palme culori...le'arunc in mare....fug, o las in urma ....si toata imensitatea asta de deziluzii de'o limpezime fantomica se pierde undeva, departe, foarte departe, in vesnicie....si totusi o simt....o aud si'o inteleg....sunt indragostita de ea....de mare....Ma'ntorc si'o sarut.A mai existat vreodata un sarut atat de perfid?E ultimul, inainte de moarte....atat de profund, datorat capacitatii de a constientiza fragilitatea si pretul existentei noastre....

Ultima parte a cartii m'asteapta in raft....imi pun hainele in dulapul mare de stejar ce miroase a mere si'o deschid...paradoxal constat ca ma regasesc cu atata usurinta in ea:>Cui ii e frica de adevar?<-e ultima parte...nici macar curiozitatea n'as mai putea spune ca exista...raspunsul il stiu deja...Si totusi am nevoie sa cred ca viata nu'i tot timpul trista...visez culori....tu stii cum e sa iubesti?"......"

Ce mai ramane de spus?Totul!Un paradox?Nu, nu....un adevar si inca unul foarte profund....

Habar nu ai....

...habar nu ai ce sens are ploaia, habar nu ai de ce fug norii de noi..de ce zmeul meu nu mai vrea sa se'nalte decat din mainile tale...nici oamenii nu'mi mai zambesc pe strada...isi duc fiecare povara lor...habar nu ai cum simt eu toate astea...

Te simt atat de departe si te incapatanezi sa distrugi si ultima sansa pe care oricum n'o aveam...E'o senzatie stranie..nu stiu sa definesc toata chestia asta...n'are nume....mai stii?Jocul fara nume....oricum tot eu castigam:P...am zambit...nu e bine...
In ultimele zile nu pot sa spun ca ceva bun mi s'ar fii intamplat...De fapt, mi s'a intamplat ceva bun veodata?Nu cred...nu'mi amintesc cum e sa fii fericit...sunt atatea chestii simple ce m'ar putea face sa simt asta dar sunt asa de departe si oricat as incerca sa fac ceva pt mine nu pot...Incerc sa'l strang pe Fluffy in brate si nu pot...nu pooooot:((.....incapacitatea asta metafizica ma distruge putin cate putin asa cum eu am distrus visul asta....visul meu...e numai vina mea....

Zgomotul surd de masini nu face altceva decat sa'mi tulbure linistea si in secunda asta oricat as vrea sa fii langa mine nu esti...da'mi mana....si hai sa visam amandoi....
Vezi?Ma pierd in imagini, trairi si culori care dor...habar nu ai ce'nseamna asta...

Nu simti cum tot fumul asta m'apasa, cum ploaia ma doare si razele mor...imaginea ta ma inunda din nou...
Te las.....e prea tarziu pentru noi...


[[La multi ani Danutza!....La multi ani si TIE.....]]

...Progresam si uitam sa fim fericiti...

Ingropam amintiri intr'o mare de bitzi....spulberam cenusi si retraim momente de mult moarte...Tot incerc de un veac sa uit macar o secunda si nu....:(

Drumul asta pe malul apei, vantul ce'mi rascoleste suvitzele aurii, papusa cu miros de levantica ...toate astea's vechi si totusi reale....te regasesc in fiecare papadie si'n fiecare gand...trist...

Merg...arunc zambete false...unul aici....dincolo altul...ma intreb oare masca asta o sa ma ajute sa uit pt o clipa de ce sunt ochii mei asa de uzi?
Degetele nu'mi mai aluneca usor prin parul rascolit de vantul tembel si intunericul incearca sa'mi rasfete obrajii arsi de prea mult soare...
Simfonia asta de culori nestinse nu face decat sa atenueze o secunda senzatia de inadaptare...pt ca da, sunt o inadaptata..lumea asta'i de fier, orasul ma plictiseste...decat culorile cerului ma'nteleg si..norii tai ma duc cu ei..

Vreau sa traiesc pe o strada desenata de'un copil...sa aud sunetul surd al unui clopot mut si sa colorez lumea mea asa cum vreau eu..
Sa privesc soarele...continuu, orbitor, ametitor...iti dai seama cati oameni fac chestia asta in the same time?Este doar o imagine amplificata a unui om ce se uita la soare...un om trist...

Zana mica...spune tu povestea mea mai departe...culorile mele toate s'au scurs...creionul nu mai vrea sa scrie...tu, iei betisorul si scrii pe nisip...tu stii cel mai bine...

Dupa mai multe vise esuate, arse si'ngropate de mult, in care totul s'a invartit in jurul dorintei, azi...ma opresc....poate ca sunt cea mai nepregatita in a materializa vise...insa eu am crezut in visele astea...stiu ca distrug tot....din 1000 de dorinte 999 le ignor si le las ne'mplinite....si ti'am promis...mai e una...o pastrez pentru tine!Veti auzi de mine!


....mi'am asezat papusa intre pernele cu miros de levantzica...mirosul asta care ma bantuie.....e al tau....

si zana mica'mi spunea povestea mai departe...[nu mai plange...nu vezi sperantele cum pier?Se'nfrunta zeii nostri'n cer.... ]