Credeam ca orice sentiment adevarat trece dincolo de inefabil si de atemporal, de ratiune...
Dar nu....totul e chiar fara rost....promisiuni facute doar ca sa fie, iluzii ametitoare, culori ce alerga in vant si se cearta....
Cand...cum se va sfarsi acest joc in care unul incearca sa reinsufleteasca un feeling aproape mort si celalalt sa pedepseasca vechea tradare, un trecut plin de ambitii copilaresti...un trecut atat de recent si poate inca viu...
E ciudat...eu aici, tu acolo....niciodata NOI...si totusi tu esti mereu cu mine...ma lupt cu imaginea ta....aseaza'te langa mine, sa coloram baloane de sapun....ce clipe colorate....sunt simple iluzii....alergam prin frunze plini de confuzii....
Am in palme culori...le'arunc in mare....fug, o las in urma ....si toata imensitatea asta de deziluzii de'o limpezime fantomica se pierde undeva, departe, foarte departe, in vesnicie....si totusi o simt....o aud si'o inteleg....sunt indragostita de ea....de mare....Ma'ntorc si'o sarut.A mai existat vreodata un sarut atat de perfid?E ultimul, inainte de moarte....atat de profund, datorat capacitatii de a constientiza fragilitatea si pretul existentei noastre....
Ultima parte a cartii m'asteapta in raft....imi pun hainele in dulapul mare de stejar ce miroase a mere si'o deschid...paradoxal constat ca ma regasesc cu atata usurinta in ea:>Cui ii e frica de adevar?<-e ultima parte...nici macar curiozitatea n'as mai putea spune ca exista...raspunsul il stiu deja...Si totusi am nevoie sa cred ca viata nu'i tot timpul trista...visez culori....tu stii cum e sa iubesti?"......"
Ce mai ramane de spus?Totul!Un paradox?Nu, nu....un adevar si inca unul foarte profund....
Dar nu....totul e chiar fara rost....promisiuni facute doar ca sa fie, iluzii ametitoare, culori ce alerga in vant si se cearta....
Cand...cum se va sfarsi acest joc in care unul incearca sa reinsufleteasca un feeling aproape mort si celalalt sa pedepseasca vechea tradare, un trecut plin de ambitii copilaresti...un trecut atat de recent si poate inca viu...
E ciudat...eu aici, tu acolo....niciodata NOI...si totusi tu esti mereu cu mine...ma lupt cu imaginea ta....aseaza'te langa mine, sa coloram baloane de sapun....ce clipe colorate....sunt simple iluzii....alergam prin frunze plini de confuzii....
Am in palme culori...le'arunc in mare....fug, o las in urma ....si toata imensitatea asta de deziluzii de'o limpezime fantomica se pierde undeva, departe, foarte departe, in vesnicie....si totusi o simt....o aud si'o inteleg....sunt indragostita de ea....de mare....Ma'ntorc si'o sarut.A mai existat vreodata un sarut atat de perfid?E ultimul, inainte de moarte....atat de profund, datorat capacitatii de a constientiza fragilitatea si pretul existentei noastre....
Ultima parte a cartii m'asteapta in raft....imi pun hainele in dulapul mare de stejar ce miroase a mere si'o deschid...paradoxal constat ca ma regasesc cu atata usurinta in ea:
Ce mai ramane de spus?Totul!Un paradox?Nu, nu....un adevar si inca unul foarte profund....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu