#...Propria mea deznadejde...#

...Sa nu adormi Bia....ca povestea e luuunga....:)

....Fetitza trista....scria...rochita ei mov, cu buline galbene, normal...era trista si ea...si zmeul...oricum nu mai este al ei....da ea tot il iubeste...mai stii ce sus se inalta...si el...si visele...erau culori....da, atunci erau culori....:)....Isi stergea toata tristetea din ochii ei mari, rimelul curs, si creionul intins...oricum nu stiu ce'o sa faca de acum cu ele...

Vruia un soare....numai al ei....si'o luna....si stele...pai, bine....atunci ii dam ei soarele...si luna langa:)...atat avea....si amintirea unui zmeu:(...si mirosul de toamna tarzie, si marea....marea....era doar a ei....alerga, se juca cu baloane colorate si fetitze tampitzele si era si buttercup normal...si fluffy goffy....si plansete aiurea si nisip in ochi....:)ce frumooos....da fetitza tot era trista...in ochi i se citea resemnarea...ochi caprui, de culoarea pamantului...pareau atat de adanci, mai adanci...cu fiecare secunda se adancea tristetea asta imensa...avea parul in vant, aiurea si buze uscate...am incercat sa privesc lumea prin ochii ei.Totul era alb-negru, de parca as fii privit printr'u filtru...soarele parea atat de bolnav, parca si mai bolnav decat privit cu proprii mei ochi...nu avea nici o stralucire...simteam o dorinta nebuna de'a vedea orice culoare!Ea, se uita spre soare de parca ar fii incercat sa'l vindece...dar nu, razele parca o ocoleau, se temeau, fugeau de ea...a incercat sa zambeasca, dar nu a reusit...si Zeii o intristau ...am incercat si eu sa'i privesc pe Ei, dar privirea mea nu a ajuns destul de sus pt a putea percepe o asa iluzie...

Castelul ei de carton colorat era din povesti, si zmeul inaltat, si baloane si vise....dar doar atat...ea parea atat de obosita, parca despinsa din alta lume si dintr'un alt timp...lovita brusc de imposibilitatea de'a se adapta in timpul asta....construia castele de nisip si altele de vise...vantul ii facea decat unul din ochi sa lacrimeze....doar unul...in castel, locuiau doar ea si marea...si tampicshii ei...si TU.....cand era cu ei, era fericita...zambea....dar era totusi un vis, neimplinit....si lasa umbra asta de trsitele, de apasare si regret.....nu mai putea fi EA....era o fetitza distrusa....si fetitzele distruse plang, fug, se ASCUND, deseneaza dorinte cu betisoare pe nisip...si marea le ia....si le duce depaaaarte....si iar coloreaza....si uite asa toate visele ei raman doar dorinte...neimplinte, normal...si chestia asta o facea sa fie colorata alb'negru....o masca alba, care radea si una neagra....cu care plangea....M'am intrebat care din cele 2 este ea si care e fatzada, aparenta, dar nu mi'am putut da seama....O simteam cumva straina de mine si cumva, in acelasi timp, foarte familiara si apropiata, de parca ar fii fost una cu mine....eram EU!.....cu tot cu visele, rochita mov si zmeul tau....il vrei tu?:(


.....Bia sa nu adormi, spune tu mai departe...tu stii povestea cu marea...si castelul nostru de carton:)a fost frumooosss....si uite, vezi, am si zambit...ca sa nu mai zica dan ca nu'mi face bine....nu ma pot opri, pentru ca tot raul asta'mi face bine, ratiunea mea e moarta, locul meu e langa....TINE...