Mi-am lăsat gândurile să mă inunde cu amintiri placute, încercând să ignor liniştea aproape apăsătoare...
[[Ce face un om cand e fericit:-??
...pai...ce sa faca....se plimba prin valuri si'i spune loredanei povestea fetitelor powerpuff:D....nu are sens sa mai zic....buttercup e cea mai frumix si tampix in the same time...si ce daca e rea?>:P rau esti tu....asa....si ce mai face un om fericit?isi inalta zmeul...decupeaza barcute de hartie si le da drumul in mare chiar daca e furtuna...strange stelute aurii muuulte, multe si noaptea le pune pe cer...deseneaza culori...da, chiar deseneaza...cateodata se mai pierde in vise...viseaza 2 umbre ce danseaza undeva departe, pe o plaja pustie....se ascunde, dar din frica....teama de'a infrunta adevarul....viseaza......cum sa alerge si sa spuna i lafff iu cuiva strain?strain de toate culorile mele si totusi atat de apropiat....:(....cum sa alergi cu bratele deschise de speranta la cineva care nu simte asta.....poate e mai bine asa...Nu stiu, ma macina incertitudinea asta... As vrea sa gasesc ceva ce ar putea sa ma faca sa ma detasez de fiecare traire ce pare sa imi inunde fiecare celula, dar nu reusesc... La naiba, cred ca am inceput sa-mi cumpar propriile iluzii, inducandu-mi nevoia de a destrama ideea de asociere cu EL si de a o substitui prin tine. Si daca totusi…Evident… ma intreb daca la ora asta… visezi undeva sub aripa unei zeite a somnului linistit...Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg?
Ma rog....vorbeam acum de cum e un om fericit....pai daca ma intrebai acum ceva timp credeam ca o prostie de examen te poate face sa zambesti.....[-x....sunt lucruri mult mai simple si mai profunde care ne fac fericiti....un zmeu, o buburuza, baloane, culori.....un pitic....vise....la urma urmei si noi visam..dar ne incatusam cu tot felu` de reguli, prejudecati si orgoliu....si uitam sa fim fericiti.....
Continui sa ma gandesc la tine...si nu poooot, nu pot sa'mi scot din minte usurinta cu care poti spune cuiva ca te intereseaza, conteaza....acum oricum nu mai conteaza.....toate chestiile astea n'au avut nici o importanta.... tin in palme cioburi de mare, cenusa inutila de amintire arsa si sper ca intr'o zi o alta poveste se va nashte din toata chestia asta numita iubire.....ca pasarea pheonix...from its own ashes....si noi, vom ramane doua umbre ce, de mii de ani, danseaza in noapte…
Imi vei spune acum ca habar n'am ce'i aia fericire....ba am....dar am uitat de mult sa o simt...nu stiu, nu pot sa percep feelingul asta....pt ca nu esti tu....tu taci....dincolo de tacere sunt amintirile. Dincolo de iluzii, raman doar cioburile unor vise terminate prematur…un vis ce'a zburat...deschid fereastra si nici macar nu vad unde se duce...Probabil din cauza culorii imposibile pe care o are. De fapt, nici nu conteaza. Sa se duca in lumea lui de aripi trsite…O reintoarcere stupida si prematura in intuneric...aici, noi puteam sa'l coloram, sa'l plimbam de mana in parc, sa dansam aman2 si sa'l facem sa fie al nostru....VISUL NOSTRU....!!!ce ciudat e sa zic"al nostru"...niciodata nu am fost noi.....tu si eu....
Ma intriga faptul ca mai devreme sau mai tarziu, visul asta va obosi de atatea alunecari prin clisee iluzorii si va privi inapoi...la noi....unde va descoperi, in praf, scame si cioburi de suflete, strivite conjunctural sau premeditat de talpa lui nehotarata...asta vom fi....cioburi de suflete...si atunci va refuza sa inteleaga de ce universul, adica noi....n'am conspirat la implinirea idealurilor lui...spunand ca "drumul lui decadent, chiar daca e superficial si ieftin, e totusi pavat cu intentii bune"......se va'ntreba plin de incertitudini "Si daca totusi, drumul asta, nu e cel pe care ar fi trebuit sa o iau… Cum ar fi fost daca…”.....te las pe tine sa raspunzi....tu stii, doar tu...cum ar fii fost daca....?Eu sunt convinsa ca visul asta zboara acum...pt a cadea inapoi ca un spirit damnat...oricum va fii prea tarziu...Dar poate ca asa a fost scris. Ironic, sa auziti asta de la mine, aceeasi eu care scriam pe unde apucam, cum ca nu exista destine impuse...si chiar nu exista!!!
In fine...cam asa vad eu un om fericit...un om cu zmeul lui, casutza lui de nisip construita pe plaja si vise......ma rog, pt bia si nero e un om la locul lui....macar el e fericit...el are osul lui...visele mele....s'au dus...se face iar dimineata si scriu aiurea niste ganduri neintelese de voi...:(...tu nici macar nu citesti toate astea....asa ca pot sa afirm te iubesc pt ca oricum nu vei stii niciodata asta....nu poti sa simti asta....]]
Dimineata incheaga iar in cioburi de tristete himerele ei…
Un comentariu:
let me know when you will find it
Trimiteți un comentariu