[[04:21....scriu iar...vreau.....vreau sa visez..vreau ca luna sa imi spuna noapte buna...vreau sa ajung undeva intre nicaieri si adio.....acolo unde se termina speranta si incepe disperarea...dar mai bine hai sa vorbim...hai sa zambim...hai sa ne privim de la distanta...hai sa facem cunostinta....sa nu ne fie teama....hai sa ne imbratisam...hai sa nu ne mai dam drumul...hai sa stam asa o ora..sa ignoram toti oamenii care stau si se uita la noi....hai sa ii facem sa dispara...hai sa coloram...hai sa ploua....hai sa aruncam culori peste ploaie...hai sa fim singuri in ploaie...hai sa dansam....hai sa alergam desculti prin ploaie...hai sa ne tinem de mana...sa nu ne pese...hai sa nu ne trezim...nu pleca, te rog..."n'am de ales..."dar....
Miros a "tu"...si iti promit iar ca nu o sa mai visez...dar parca nu ma pot abtine..si de fiecare data ma destram in cioburi colorate..
....Stiu ce vreau...o acadea colorata,care sa`mi faca limba albastra...si o imbratisare de la o fetita albastra,care a uitat ca e doar un pas de facut pana la palmele mele....un zmeu care sa nu mai fie trist...un val care sa nu'mi stearga desenul...de fapt...Ce e mai greu?sa vrei ceva si sa nu poti avea…sau sa poti si sa nu vrei?sa vrei sa te urci in ultimul tren spre capatul lumii sau sa nu ai curaj?Amintiri alb negru sau speranta ca le putem colora?Am carioci..le pastrez?sau le dau primului visator din parc?Mi'e dor de tine..si ce'ti pasa tie?
Doamne cate vreau...de ce vreau toate astea? E un vartej de copilarie, dependentza, atasament, idei, zambete multe, rasete nebune, imbratisari infinite, priviri jucause…nebunie! Toate astea ne-au dezorientat pe amandoi si intr-un final am aflat ce vreau de fapt...pe tine...de ce?spune'mi tu....Vreau sa ne intindem pe iarba sa privim norii cum dorm pe cer. Sa stingem soarele ca sa le facem cearsaf de stele si sa viseze frumos.Ii vom trezi odata cu noi, pierzandnotiunea timpului…dam jos din cui imaginea zilei de ieri si ne bucuram ca“azi” e de culoare verde...verde....ce frumooos...Sa iti daruiesc lego-ul meu de buline si putem face cuvinte noi=))tu nu mai esti de mult spiridush..eu nu’mi mai gasesc buline pe spatele unei buburuze..ce trist:(....de ce vreau toate astea?aa...am zis de ce....~x(...
Ar fii mai bine pentru amandoi sa zic la revedere si stii asta mai bine decat mine, alte detalii sunt tardive cel putin. ..pacat ca nu pot...
Ma loveste o tristete involuntara caci ma gasesc facand aceeasi chestie atat de greu de inteles pt tine si atat de unimportant: scriu, din nou, cu maini un pic tremurande din cauza vechiului nesomn, din cauza ca a mai trecut o noapte pe langa mine, din cauza ca inca un rasarit s-a lasat prada ochilor mei obositi, chinuiti, nefericiti.Poate ca am si invatat unele chestii din tot "raul" asta...
Am invatat sa tremur, si am invatat sa ii fac pe altii sa o faca. Am invatat despre mine ca as vrea sa imi caut fericirea, dar nu stiu de unde sa incep.. Si toti oamenii vor cauta fericirea. Chiar si cei care nu recunosc.
Am invatat ca sunt de zece ori mai timida decat sunt indrazneata si ca am nevoie sa tin pe cineva in brate... Am inceput sa uit de oameni, si oamenii au inceput sa uite de mine...Am incercat sa uit de tine..Si nu pot sa o fac.. ..Zambesc din ce in ce mai putin in ultima vreme. Si as vrea sa ma caut, dar nu stiu de unde sa incep...Ti'am zis ca nici nu imi plac inceputurile si nici nu ma pricep sa le dau o forma anume...Mi'e frica de ele..mi'e frica de mine...Am incercat sa rup tacerea, sa'ti spun visul meu ...]]
Arunca pe nisip caietul si pixul...si cu pasi mici intra in mare...nu se mai vedea...deodata simti ca nu mai poate respira...se trezi brusc!...era 5 dimineata...adormi la loc...dar de data asta nu mai visa nimic...doar imi soptea<<Cine-ar fi spus că astăzi lumina se va stinge târând cu ea în adâncuri puterea de-a spera>>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu