Alter ego...

Ce faci dostoievski...?ma mai chinui mult?Esti un idiot sa stii.....tu esti "Idiotul" din carte si idiotul care ma face sa inteleg ca deiluziile sunt bune chiar daca nu crezi in existenta lor...nu crezi?
Uite vezi ca stii, ma cunosti asa cum eu te citesc.." Totul, totul e in mainile omului si el lasa totul sa-i scape numai si numai din pricina lasitatii... asta este o axioma... Sunt curios sa stiu: de ce anume se tem mai tare oamenii? Sa faca un pas nou, sa rosteasca un cuvant nou, nemairostit, de asta se tem ei mai tare!"(Crima si Pedeapsa)...asa....si pedeapsa mea unde e?A....asta e pedeapsa?Tu crezi ca ma cunosti....habar nu ai.....tu crezi in iubire....

Nu vezi, avem orizonturi diferite...al tau e finit...limita mea'i infinit...si chiar daca pot ajunge nicaieri, exista acel ceva ce ma face sa pastrez pasul...ma uit in oglinda...si tac....citesc, uit....ma regasesc....parca eram singura in camera, dar nu....acum simt prezenta celui de'al doilea suflet din camera asta stramta si prea plina de vise abstracte si margini superioare nedefinite...dar cu forme atat de evidente si miros de interminabil infantil caracteristic celei pe care o vad iar in convexitatea oglinzii din fata mea...O fata cu ego impietrit, intotdeauna alter ego.....fata aceea sunt eu...timpul a inebunit, ma hipnotizeaza si lasa sa cada din ultima carte citita o fila pe care o strang puternic in palme si promit s'o arunc dar nu pot...scrie cu litere arse de ploaia ce imi inunda marginitatea infinita de'atatea dorinte iluzorii,fantasmagorice....scrie clar cu ploaie de realism sacru si de ce nu sumbru pt ca ma pune in incapacitatea de'a mai putea vreodata accepta in vocabularul personal vb "a vrea"...eu vreau....sau as vrea....tac!citesc.....nu vreau....citeste, imi spune fiinta asta cu ochii mari de parca tot realismul ratiunii mele este tot ce'o caracaterizeaza acum"Cand ai incertitudinea unei ratari, a ratarii unei parti din viaţa ta, crezi ca poti sa fii fericit?"(Arta conversatiei-ultima pagina citita)...continui sa tac....sau nu, tacerea nu are o anumita continuitate, este constanta....ce formula are tacerea?exista tacere sau pur si simplu o acceptare muta a realizarii ca NU puteam, ca nu avem, ca nu suntem NOI...Da...mai fac un ultim gest, sau nu e gest.....e gest?Imi amintesc....nici amintirea nu'i definita sau limitata.....ma rog, abstractizam aiurea idei prefabricate fara o destinatie anume.....sau destinatia mea a fost regasirea dar ca intotdeauna gresesc...sunt mica, gresesc si o stiu, dar tac....si ii dau dreptate lui Cioran cand spunea ca "oamenii care nu mai au nimic de spus, care nu pot depasi formele in care au intrat, trebuie sa se sinucida"...ma pierd in abis....un abis definit prin infinitatea prea stramta a camerei mele si tacerea asta incolora si dominata de superficialitatea ambitiei unei inagini pierdute dincolo de oglinda.....acest alter ego plecase ....plecase in mine...aceeasi fetitza distrusa de...TOT....acest tot mult prea mult definit intr'un post anterior sau in toate sau in niciunul sau pierdut....l'am aruncat acum 86 400 de clipe intr'un trecut care se vrea a fi omorat sau pur si simplu ignorat .....
Fara tine
sau cu tine
un trecut
ingropat
neuitat....

Am ramas aceeasi eu cu aceleasi vise cu spiridushi si zmei ....minus un vis, minus o viata....incep sa fiu eu....poate acea eu de dincolo de oglinda daca exista .....sper s'o gasesc....
pana atunci.....FUCK OFF!!!(m'am saturat!)

[Am inteles ca pentru tine sunt un...neOM]