Caracal, te iubesc!..iti iubesc strazile mici si ascunse piperate cu oameni atat de diferiti pe fetele carora vezi o lume intreaga, cu champion’s –ul tau cu aroma de prigat combinatie de visine cu struguri si gust imaginar de apa tonica ceruta, cu parcurile cu asfalt murdar atat de usor de calcat de picioarele obosite ale calatorului din mine, cu luminile tale ce imi vorbesc in limba iubirii si ma atrag magnetic spre cladirile in colturi doar doar ma vor tine legata de ele si ferecata in porti….dar nu….am ales sa plec de parte de tine….de voi…..am ales?
O fetitza cosmonauta cum imi spune spiridushul meu fara antena…. asa ma simt aici, intr-un spatiu atemporal, atipic, arhaic, aromatizat de pielea atinsa de vant, arsa de soare si scaldata de apele fantanilor.din fata unei cladiri impozante cu nume de primarie… Ma simt inchisa in mine, inchisa in portile mari de la C’tin Poroineanul, inchisa in scandurile putrezite ale acestei banci si totusi atat de libera. Am gasit ce cautam. M-am gasit pe mine in mine atunci cand credeam ca mi se terminase mina creionului…….mai am atatea de scris…
Plec….cuvantul asta imi zgarie urechea sunet cu sunet..Degetele aluneca din ce in ce mai greu ranite de atata apasat…. Plec.Acordurile se succed incercand sa cladeasca un intro chinuit, o melodie vine dinspre stanga desi sunt doua si imi repet ca nu mai e nici una(budy imi canta). Cifrele se unesc cu liniile si formeaza drumul spre infinit si incerc sa il parcurg cu mainile insangerate, cu ochii injectati si cu picioarele amortite…. Bucati din mine se imprastie pe o hartie in 3 parti, una intunecata, una incetosata si una murdara…. Care sunt eu? As spune nici una dar stiu ca ma mint de fiecare data ca sunt eu aia…si asta doar pt ca mi se pare ca am parul scurt cand de fapt il am relative lung cu o marja de eroare necalculata momentan…ca am ochii mici cand toata lumea imi spune ca-s mari si am inceput sa constientizez si eu asta…ca tac, cand vorbesc de fapt….ca nu postez, cand nu ma pot abtine…. Acum cant, sa acopar sunetul strident ce mi-l scoate inca sufletul dupa atata alergat pe acel drum. Imi adun suflul cald si il pastrez cu grija pe perna si adaug clipe in batistutza de spiridush. Din el vin visele cu tine, cand ne pastram in poze si ne ranim in melodii…..tu nu simti….
Dar plec….Cand plec ma imprumut pentru o perioada scurta gandurilor tale. Te las sa ma folosesti stiind ca intr-o zi ma vei inapoia mie si vei vrea sa faci alt imprumut. Creditez oamenii..este meseria mea de suflet!Imprumut vise si ranesc f usor….dobanda mea care-o fii?Nu vreau sa cred ca raman doar cu o batista albastra cu lacrimi….nu stiti, tot eu am atelier de reparat vise….ciudat….chiar daca va las in strada, va fac sa credeti ca nu dau 2 bani, ca si cu voi si fara voi mi-e indiferent, pe voi va iubesc….si pe mine nu….de ce m-as iubi?Voua va repar vise…..voua va imprumut dorinte si ratiuni dobandite in situatii limita……si pentru mine?Cand ma intorc, vreau sa ma imprumut mie si de data asta pentru totdeauna…..dar pana ma intorc…..tac…..si ma pierd haotic in voi, in tine….ca de fiecare data …..cu tine!
Dar cine e el?Acest el atotprezent printre randurile astea necitite, prafuite….sunt doar cuvinte moarte in momentul scrierii ultimei litere….el e aici….mereu cu mine…mereu fara mine…. El isi canta tacerea in arcus de vioara rece si nimic nu parea a-i agita lacrimile stranse in batistutza albastra. Gandul ii e spre alte emisfere si incearca sa lipeasca imaginile unui film proaspat vizionat dar care mai rula in cine stie cate alte sali….dar e-o singura sala ….o sala ce-l promoveaza continuu de parca ar fii pus pe repeat….mereu acelasi film care nici macar o nominalizare nu are. Ce intelegea el? Cine stie....nici el nu stie..ar fi vrut sa gaseasca groapa in care sa isi sopteasca secretul si apoi sa o acopere cu noroi, ar fi vrut sa fie asa, sa plece si sa uite……. Ar fi vrut ca liniile caietului in care isi nota amintirile sa nu ii mai fractioneze mintea si sa lase o pagina alba intre capitole...Pt el capitolul era incheiat.Ar fi vrut ca bubele ce ii cresteau pe suflet sa se absoarba in el si sa nu mai se sparga in oameni contaminandu-i cu invaliditatea lui….el, cel care planteaza vise ce nu crede ca ar putea rodi any time…si cand realizeaza ca recolta-i mai mare decat isi putea imagina renunta……inchide ochii, tace….si pleaca….in fata propriei lui deznadejdi......ea pleaca, el pleaca…. Ar fi vrut..ar fi vrut..ar fi vrut sa nu cunoasca, doar sa creada, sa creada cu credinta unui orb in culoare, cu credinta unui surd in vioara........................................................... STOP!Caietul de vise e plin, batista de clipe se aduna….adaug si clipa asta….un fel de regasire…..dar care poarta mereu amprenta unui film fara succes cu 2 regizori si un vizionar fidel….eu!!!
Astazi mi-am ales un nor…e mic….e doar al meu…si deasupra lui am vazut apusul unui soare omorat de mana unui copil….de ce esti copil? Deasupra norului ti-am vzut imaginea creata de mine cum se disipa si devine nor.Printre nori urechile aud doar sunetele din interior iar vocea ta dispare….. sub nori e locul meu…….sub nori te voi regasi doar in imaginile din intuneric si iti voi auzi glasul doar in melodiile in surdina,vei vorbi cu mine doar scriind si imi vei tremura inima doar eu voi mai vrea…..
Zgomot.
Pamant.
Apa.
Tu.Eu.
Ploaie.
Pamant cubic.
Apa dureroasa.
Tu stereotip.
Eu defragmentata
Ploaie mucegaita.
Liniste…
Taci
Nu vezi
Nu simti
Nu poti
Esti mic
Esti…
Nimic!!!!
Norul mi-a disparut, si-a lasat doar umbra pe un cer atat de departe acum. Tu nu mai esti nor,eu nu mai sunt ploaie. Metamorfoza s-a incheiat si a ramas vie doar in amintiri vagi ale unui surplus de piele si deficit de suflet…sau invers…..niciodata piele….mereu suflet. Tu,faptura pietrificata, ce nu mai esti nici papusar, nici regizor sau actor, nici pictor de vise,nici pitic, spiridush ramai pe soclul tau departe de norul meu, ramai si primeste porumbeii ce inca se aseaza obositi pe umarul tau, vei visa caldura lor, dar nu vei mai avea dorinta sa o simti……. Iar cand vei privi in sus, vei vedea….ce vei vedea?Vei mai privi?Iti vei mai aminti oare sa privesti sper locul in care zbura un zmeu tembel cu buline de carton?Locul in care baloanele sunt galbene si zboara haotic printre noi?Locul in care dansam pe muzica surda in ploaie…locul in care jocurile nu au nume si noi 2 suntem pitici….spiridushi…..niciodata noi……mereu impreuna, dar niciodata eu si tu……a existat vreodata locul asta? Acum simti ce simt si eu?
Shht…..acum zbor…..
[post intarziat din cauza deficitului de net:)))....tot in Caracal ne si pica netul fix in mijlocul unui post:d...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu