marți, 20 noiembrie 2007

Cu umbra mea de mana.....spre nicaieri....


As vrea ca postul asta sa fie ca si cum n'ar fii.....lipsit de orice esenta si prea plin de gol.....dar de unde sa iau golul asta cand fiecare litera e mai grea ca un intreg rand...

gresesc .... nu va multumesc oricat as incerca si nici macar nu incerc...

vreau si eu o culoare, numai a mea......sa'mi pictez stele pe cer ...si sa imi intoarceti pamantul cand termin emisfera mea de colorat......si dupa sa stau sa numar pana dincolo de infinit in noptile de nesomn ...o stea.....2....3......[continua tu...:(]

hai sa stam prin garii pustii .....sa zburam noaptea prin trenuri....de mult nu mi s'a mai intamplat sa ma uit intr'un geam strain si ma vad pe mine....sa ma simt straina printre lucruri banale....sa imi tin umbra de mana.....


am uitat....sa fim noi si sa ne regasim in umbra pasilor nostri, sa visam .....ce stim noi?stim?poate nu stim sa ne traim diminetile sau poate habar nu avem sa ne uitam unii la altii si sa clipim:"buna dimineata"....sau....poate o facem perfect incat nu ne mai puteam pierde in detaliile care dau culoare razelor de la fereastra noastra si nici noi nu mai stim daca a fost sau nu odata.....

ciudat....de data asta va vreau si nimeni nu e aici. am nevoie de o bordura......sa imi odihnesc simtirile, sau de o caramida verde sau poate pur si simplu de cineva care sa'mi spuna "go out and kill yourself"

[Simona mea e plecata....cu cineimi impart culorile din dimineata asta?Le pierd......]

Niciun comentariu: