Sâmbăta, 6:37 dimineaţa…..nu am somn. Poate m-am culcat prea târziu, sau poate m-am trezit prea devreme. Who knows….Umbre hoinare dansează aiurea pe tavan. Nu!Ba da…le vad…..Vreau să dooorm!Ceva se întâmpla….covorul?Nu…e acelaşi…jaluzelele portocalii din camera de cămin parca sunt mai interesante ca niciodată şi Simona doarme atât de frumooooos:)…Aaa, ştiu!Este ziua Victoriei şi ăsta trebuie să fie motivul pentru care simt o schimbare. Culmea, în bine!Întind mana….cineva mă atinge uşor. Aiurea…deja aberez? Mă ridic.În cameră totu-i aşa cum eu ştiam: baloanele mele colorate în aceeaşi cănuţă de la Bia, sticla de Cola pe masă,un televizor, comp-ul….mă duc la fereastra…:O…mă uit….mă uit….imposibil…NINGEEEEEEE!!ÎIn Timişoara ningeeee…..încă mă uit,sar, ţip…dau telefoane…şi acum scriu, la geam. Da, la geam…noroiul nici măcar nu se sinchiseşte sub paşii grei ai bătrânului ce se plimba parcă mai fericit ca ieri….şoferii mai calmi ca niciodată….eu trezita la ora 6 dimineaţa. Şi asta doar pentru că ninge. Ce poate fi mai frumos decât prima ninsoare?Îmi doresc să ningă de-o eternitate de clipe numărate pe rând…poate păream agasanta, disperata repetând aiurea :vreau să ningă, fiind conştienta de imposibilitatea fenomenului la un moment dat. De fapt, disperarea este mai degrabă o sursa a nebuniei noastre interioare care se simte liberă să acapareze irealul, transformându-l şi transpunându-l în real. Iluzii. Trebuie să prinzi iluzia, să o sufoci şi ea se va transforma în realitate.
Fulgi maaaari, aparent contorsionaţi intr-un spaţiu nedefinit, total lipsit de sens, dar care reflectă mai mult decât exact dorinţa mea obsesivă: să ningă cu stele…şi să le fac o parte din mica mea realitate nebună. Exista totuşi şansa să colorez fulgii şi să-i păstrez în camera mea, acest Rai al culorilor absurde? Un soi de capriciu acceptabil pe care, sunt convinsă, dimineaţa asta nu ar putea să mi-l refuze. Nu ştiu, poate ar fi totuşi bine să îl las deocamdată într-un colţ al camerei, măcar să-mi justifice consumul rapid de alb… atunci când chiar voi avea nevoie să-l folosesc în realitatea mai… puţin abstracte…
Revin la o realitate mai mult decât fascinanta, deschid geamul .V-aţi gândit vreodată să număraţi fulgii de zăpada?1,2,3,4…..muuulti. Îi prind…şi dacă se topesc?Nu….îi bagîin cameră, scot creta colorată din buzunar şi trasez o linie pe ziduri .Îmi mărginesc lumea şi n-am să las decât spiriduşii de gheaţa să intre să-mi deseneze pe stele:x…acum ninsoarea-i a mea.
Afara…tăcerea maladivă a unei dimineţi grăbite îşi ninge singurătatea…..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu