Dizabilitate - [cuvinte de tacut]

e 5 fara chiar 4 minute.si agitatia asta interioara m-a transpus in fata unui public inexistent, pt ca simt ca nu-mi voi gasi linistea daca nu fac cuvintele martori trairilor mele.am un creion ascutit si foaia asta pe jumatate goala, asteptand sa fie imbracata in fraze.si sentimentele?ele raman undeva suspendate in aer, plutind dureros deasupra mea.

stiu.visam si brusc:here i am.visam ca scriu frenetic capitole intregi de romane, visam pana si virgulele si punctele de suspensie, auzeam pana si scartaitul creionului pe foaie.si pauzele in care ma opream sa-mi adun ideile...totul parea izbitor de real incat aveam impresia ca ma visam visand in timp ce scriam. dar realitatea edenica pt un scriitor, s-a transformat, printr-o deschidere de pleoape, in irealitate si la fel de frenetic cum scriam in vise, imi dispareau din minte toate cuvintele in momentul in care vruiam sa le transcriu, sa le transced in cotidian.ma tot intreb de ce actul creatiei imi taie atat de violent rasuflarea si totusi astept cu o nerabdare acuta sa scriu...

melodia pt starea actuala:katie melua - spider's web.from Tac...

Monolog, in 2![Cum sa ametesti de la un sarut]

-Privesc in mine si-mi provoc migrene
-.......
-Elibereaza-ma!Dedubleaza-ma de amprenta lasata de care incerc sa fug mereu si ma duce in acelasi interior sufocant in care atingerea inexistenta a buzelor tale inca se simte.Ce radianta impregnare imi lasi...
-.......
-Acum lasa-ma sa vorbesc!Chiar daca nu auzi.Stii ca eu ma pot indragosti si de cuvinte nespuse in spatiul dintre secundele care ne definesc.Si daca nu-mi raspunzi, raman aceeasi colerica imaginandu-mi ca ai sa-ntelegi ceva.Ti-am spus de-atatea ori, important si normal e sa simti...
-........
-Ma gandeam ca parfumurile care ma fac sa ma opresc in loc din motive legate de imbratisari ar trebui interzise.Propun sa se dea un decret pentru asta!
-.......
-Si trenurile care duc spre nicaieri'ul dorit, cu maini amestecate si primul sarut.[Calatori spre infinit....]
-........
-Si...si ameteala asta care nu ma slabeste de-atunci.Acum stiu---- cum e sa ametesti de la un sarut.
-.....
-N-a fost nimic din ce-a putut sa fie, iar ce-a putut sa fie, s-a sfarsit.Suntem actori prosti fara nimic.Si nu trebuie sa vrem nimic altceva decat nimicul care e in noi.
-.......
-Tu taci si ramai tot imun.Stii....daca te multumeste, copacii mor in piciare.Esti surd si orb si vreau sa te urasc!

[Monolog----paradoxal, cu tine]

It seems like forever ago, so why is it still hurting?

De cateva zile, sau nopti nu retin exact, imi propusesem sa transpun idei pierdute pe tavan intr'un post pe blog.De ce zile si nu nopti sau invers?Pentru ca la mine notiunea de zi/noapte nu corespunde criteriilor si tiparelor voastre de clasificare a acestor 2 momente ale unei zile. Daca vreau ca acum sa fie dimineata...mi'o fac (punct)!.Era o idee faina sau mai bine zis nu ideea era frumosul postarii, ci muzica....va urma.

M'am oprit pentru moment la o melodie prea bine cunoscuta de iubitorii de frumos. Nu stiu in ce masura mi se potriveste sau vi se potriveste....

Poate pentru ca...simtim din motive gresite.Poate pentru ca asta'i cel mai frumos....sa nu existe ratiune ....doar simtire.Inca mai exista plimbari de mana pe bulevarde pustii si miros de tei in parcuri ... fara sa conteze ca mainile mele se amesteca aiurea, absurd cu ale tale, persoana gresita....si vice versa....you can love me for the wrong reason....

Tin sa precizez ca nu folosesc respectivul verb "a iubi" nu pentru ca imi este necunoscut, ci pentru ca rangul la care ridic semnificatia lui depaseste cu mult capacitatea de transmitere a unui simplu post pe blogspot.com.

Incerc sa ma limitez la a va convinge sa ascultati melodia.Poate pentru ca si voi simtiti gresit....bezmetic, cu ochii inchisi si mainile implementate intr-un suport care nu simte ceva din interior. Care primeste nemarginit si reuseste sa dea nastere la sunetul infernal al tacerii.Dintre noi.Un univers format din 2...

Bezmetice iubiri.Migrene sufletesti si conflicte interioare.Un fel de fuga.Ma gandesc uneori daca fug prin vis sau fuge visul prin mine...Momentan desenez pe tavan.

Ma mazgalesc aiuristic pe degete si pe ochi...


Smokie-Wrong reason...

Cred in tine....Romania:>

Straine pofte ne-au rapit
Cand via dulce, cand ogorul,
Dra nimeni nu a izbutit
Din piept sa smulga Tricolorul,
Fusese vremea mult prea crunta,
Si-atat ne-a ars de dansul dorul,
Ca azi ne strangem si la nunta
Si la botez cu Tricolorul.

Atat de minunat scanteie,
De crezi ca de pe bolti albastre
L-a rupt Hristos din curcubeie
Si l-a dat ramanimii noastre.
E cald sub el ca sub o rana
Ce-a chinuit Mantuitorul,
E cald in Tara cea Stefana,
Ne incalzeste Tricolorul.

Trei culori si-o singura iubire
Romaneasca,
Trei culori si-o singura vorbire
Romaneasca !
Trei culori si-o singura credinta
Romaneasca,
Trei culori si-o singura fiinta
Romaneasca !

Straine fofte ne-au rapit
Cand via dulce, cand ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept sa smulga Tricolorul.

Sub a lui panza cu dreptatea
Mai strans uneasca-se poporul,
Sus, cat mai sus latinitatea,
Sus inima si Tricolorul !

Trei culori si-o singura iubire
Romaneasca,
Trei culori si-o singura vorbire
Romaneasca !
Trei culori si-o singura credinta
Romaneasca,
Trei culori si-o singura fiinta
Romaneasca !

01.12.2008 & ever:>
LA MULTI ANI, ROMANIA!!!!

PNL!Partidul National Literar...:)

Daca am ales sa postez azi nu este din cauza unui eveniment atat de mediatizat incat a devenit iritant....votul....E oke, cred ca a vota este o responsabilitate pe care fiecare dintre noi cu varsta mai mare de 18 ani, care evident are o placutza de plastic care sa si ateste asta [aiurea, inca exista destui fara, care ar trb sa...], trebuie sa si'o asume.Responsabilitatea:D....

In fine, nu stiu de ce dar este strict confidential votul.De parca cine stie ce ar fi....nvm :-j. Pe mine nici nu ma doare nicaieri de comentarii si prejudecati. Fac ce vreau. Asa ca am sa aleg doctrica liberala. Si nu pentru ca mi-a intarit in totalitate convingerile (A)politice:)), ci pentru ca eu consider ca este cel mai aproape de adevar...nu ma caracterizeaza discutiile politice dar mi le asum.Vorbesc atat cat stiu.Daca nu stiu, nici nu ascult, nu ma intereseaza prea multe....

Cea mai interesanta parte din postul asta este cu siguranta urmatoarea:
"We no longer live in a world of nations and ideologies, Mr Beale. The world is a college of corporations, inexorably determined by the immutable bye-laws of business. The world is a business, Mr Beale. It has been since man crawled out of the slime.... All necessities provided. All anxieties tranquilized. All boredom amused." ( filmul Network)"

Singura si cea mai buna alegere pe care as vrea sa o pof face si practic ar fi sa imi pot bune un vot influentabil la nivel intelectual [ nu stiu in ce masura national, regional...daca se ridica undeva mai sus cu atat mai bine]...pe partidul literar.Libertate pentru imaginatie, pentru gandire....

Asa ca am sa-mi pun un vot care o sa fie la fel de aiurea numarat ca si celelalte, pe PNL-Partidul National Literar...cel mai ciudat si trist e ca o sa fie aruncat intr-un cos fara sa i se simta esenta si dorinta de schimbare...ca toate celelalte.

Lumea o aplauda si dupa uita....

-Traiesti?
-Ti se pare?
-Oarecum...
-Ti se pare!
-Dar ce faci?
-Acum scot brusc fumul din stele si intru din nou in singuru-mi vis.E ceva...circular.Intelegi?
-Nu
-Nici nu trebuie.Oamenii nu pricep.Nimic.
-Cand mai scrii?
-Nu mai scriu.M-am eliberat de orice simtire pe tastura asta nenorocita.
-Si acum?
-Acum ma duc pe scena.Vorbim mai incolo
-Pot sa vin in culise?
-Nu.Stai si asculta povestea...
-Vreau sa te simt.
-Tu te duci in multime, asculti si pana a doua zi uiti totul...
-Nu pot.
-Ai sa vezi.Lumea aplauda si dupa uita.O sa ai o privire pe care si restul lumii o are.Asta ma intriga. Sunteti facuti dupa tipare. Si aplauzele voastre sunt ca niste lovituri de bici...atat de puternice si profunde urme imi lasa.Sunt urme si dupa...
-O sa mori?
-Cu fiecare piesa...
-Cum mori?
-Am murit cu o poveste si ma nasc tot in ea.Mereu.

Ostrovul-reactii.[tacere in 3]

Motivul pentru care de ceva vreme ma hotarasem sa vad "Ostrovul" este acum irelevant. Au trecut cateva ore de cand finalul filmului si nu numai....mi'au marcat oarecum nu numai ziua dar si convingerile. Ceea ce ma face sa nu ma simt deloc vinovata pt. ....absenta mea fizica la seminarul de Institutii;)). Sunt convinsa ca si fetele au aceeasi feeling....

Stiu ca si pe ele le'a impresionat. Pentru prima data, dupa un film mergeam toate 3 si taceam.Da, taceam. Pentru ca substanta filmului depaseste cu mult aria cuvintelor care i'ar fii stricat farmecul si acel ceva special pe care nu multe filme ni'l lasa. Mergeam....simteam cate chestii ciudate ma incearca si stiam ca nici ele nu erau indiferente. Mersul lor sacadat.Pasii grei....respiratia alerta si tacerea care insemna mai mult decat orice discutie am fi putut avea despre film. Cred ca mai mult decat un film propriu-zis, regizat de un oarecare ce ar fi vrut sa-si faca un nume, a fost ecranizarea unei experiente. A unei trairi, a unei vieti nu as putea spune model, dar un exemplu... un pelerinaj la cinematograf[mai mult sau mai putin "cinematograf"].Un film care ne debusoleaza, ne imprastie mintile in n parti prin secventele dureros de realiste.Fiecare moment aparent de liniste era tensionat de secunda urmatoare. Aparent un film fara dinamica, fara motivare, fara sa ne largeasca orizonturile mai mult sau mai putin dezvoltate ale imaginatie, "Ostrovul" a avut un puternic impact asupra subconstientului.

Si de ce nu....o rugaciune. Fara sa vrem, fiecare discutie a acestui imaginar nebun dupa Hristos contemporan, ne face sa ne gandim si sa ne cerem iertare.
Da, am fost pur si simplu fascinata de film. Nu as putea spune ca am gasit raspuns tuturor intebarilor mele, dar a fost un punct decisiv. Consider ca orice bun crestin, dupa cele aproape 2 ore de transpunere a acestei realitati interioare ce ne macina pe fiecare , a luat o hotarare. Eu cel putin, da.
Simplitatea realizarii lui il ridica la un nivel cu atat mai inalt, reusind astfel sa transmita un mesaj si o liniste in antiteza cu lumea in care traim. Imi place sa cred ca fiecare din cei ce au vazut "Ostrovul" au incercat sa'i transmita lui Dumnezeu dorintele si sa'i ceara mila. Personal vorbind, m'am recunoscut cu personajul central in una din secventele cutremuratoare.Un om, intr;un cadru atat de simplu si natural....intre mare si cer...scriidu'si dorintele si lasandu'le sa pluteasca ....obisnuiam sa fac acelasi lucru.

Cam asta e imaginea si impresia lasata de ecranizarea lui Pavel Lunghin prin ochii unei spectatoare grabite, intarziate, stresata de problemele zilnice .2 ore de film, in care timpul isi recupereaza dreptul de a curge in tacere, inexplicabil.

Iar daca parerea mea va este inutila, sper ca cea a lui Andrei Tarkovski sa va schimbe convingerile:
"Arta este capacitatea de a crea, este reflectarea în oglindă a gestului Creatorului. Noi, artiştii, nu facem decât să repetăm, să imităm acest gest. Creaţia este unul dintre momentele de preţ în care ne asemănăm Ziditorului; de aceea, n-am crezut niciodată într-o artă independentă de Ziditorul suprem, nu cred într-o artă fără Dumnezeu. Sensul artei este rugăciunea, este rugăciunea mea. Dacă această rugăciune, dacă filmele mele pot aduce oamenii la Dumnezeu, cu atât mai bine. Atunci viaţa mea îşi va căpăta întregul sens: acela, esenţial de a servi."


Pemtru ca am deschis oarecum acest subiect tabu, spiritualitatea, va propun sa cititi cateva randuri ale bine cunoscutului Paler, unul dintre preferatii mei dupa cum probabil a fost usor de realizat.Simplu.Interviu cu Dumezeu.

"

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Daca ai timp.… am raspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oamnei se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…"

Tu, ce l'ai intreba pe Dumezeu???

Si sunt curioasa...cati dintre noi il simt aici intotdeauna??

Slow-motion

Alerga ca un copil nebun de ploaie si ploaia nebuna.Cu ea:)

Cu bratele deschise larg, gusta din picaturi.Ca atunci cand eram mici si ne placea gustul ploii.Nu'mi amintesc exact culoarea dar stiu ca avea pantofii uzi, grei de atatea vise .... uneori se impiedica....radea nebuneste si se invartea de 3 ori ca'n povesti. Nici macar praf de zana cu aripi colorate nu avea. Nu stiti? Ea n'are aripi...Are doar vise ce'o inalta.Suuuuus, sus de tot.....

Si cantec de ploi.E noiembrie....noaptea. Cu stranzi infinite si greutate sub talpi.

Inca o vad, in slow-motion imbratisand toamna:)

Iar tu??Esti un orb in fata mea....

.....care uite....vezi prin mine, ce e rau si ce e bine:)




N'as putea estima masura in care m'a surprins piesa asta.M'a fascinat ....m'a tulburat....mi'a rascolit epiderma cu versuri si cantec .... mi'a grabit cuvinte prin vene....si toamna din par si pe gene....

Pentru ca Tac stia ce'o sa'mi placa...

"Ce e un actor?
Si ce vrea sa spuna?
Un biet trecator cu-o tigare in mana
E singur si trist,cortina-i cazuta…
Paharul e gol…clipa pierduta…"

.....si pentru ca distanta dintre secunde ne'apasa....

Un spectacol genial. Fara cuvinte...simti'ti'l....Mie mi s'a impregnat in celule.Iremediabil.

M'am hotarat sa nu insir cuvinte care ar perturba atentia catre domnia sa, Horatiu Malaele.O merita din plin.So....trebuie zdrobite buzele care vor sa sopteasca.M'abtin.E inceputul tragediei.La urma urmei...trebuie sa existe o tacere egala cu toate cuvintele.Nescrise, nespune, nebune...O inventam?

Stiu....mi'ati mai spus:ciudat caracter intr'un trup facut sa stea aplecat deasupra cartilor.

Vino la Recensamant:)!

Oke, veniti la recensamant
Am primit invitatia....so....va invit si pe voi
Suna cam asa:
"Stiind ca bloggeri sunt jurnalisti care au inlocuit condeiul si calimara cu mouseul si tastatura, in fiecare numar al saptamanalului vom publica un articol de pe unul din blogurile participante la aceasta campanie, cu acordul autorului. Prin implicarea dumneavoastra, a bloggerilor, vom incerca sa dezvoltam proiectul pe o perioada indelungata, si dupa sfarsitul concursului."..

Pt mai multe detalii http://bloggeri.actualvest.ro/

Vous l'avez vue, la dame en noir....

Lumea, nu e, desigur un produs al cuvintelor si ne putem apropia de lucruri si in tacere.Cu conditia cred, sa le iubim.

Am intalnit odata pe cineva care scria scrisori cuiva pe care'l iubise si despre care nu mai stia mare lucru.Fara sa astepte un raspuns. Exista taceri si taceri...E un fel de moarte a cuvintelor.

Ramane cu buzele arse de dispret.Nu cauta drumul de dincolo de cuvinte, ci tacerea de dinaintea lor. Iar lui....nu ii ramane decat sa citeasca, nedumerit probabil,frazele despre o intelepciune cu buzele stranse.Ce'ar mai urma dupa moartea cuvintelor?

Ii lasase domnul Minulescu, scris cu timp printre gene, cu randuri obosite printre pagini nedeschise inca...ii lasase negrul din par si din umbra...cuvintele ei murisera inecate in tacerea vremii.Se pierusera si se spulberasera de zidul uitarii.... Atat ramasese...."Celei din urma"...

Ochii negri,
Parul negru,
Si-mbracata-n negru toata,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
Cine a fost fantoma-n doliu la al carei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri insangerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?...

A trecut...
Era-mbracata ca miresele lui Crist
Cand coboara-ngandurate albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesatul unui trist
Demon, smuls din intuneric
Si-aruncat in plina ziua -
Ochii ei, reflexul unor aiurari netalmacite,
Se dublau ca-ntr-o suprema sarutare de adio.

A trecut...
Si-n urma celei ce purta cu ea secretul
Frazelor turbaratoare de seninuri fara pata,
Am ramas sa-i sorb parfumul
Si sa descifrez regretul
Asfodelelor fanate ce-i cazusera din piept...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?...

Ii murise si secretul.Sa recunoastem totusi ca ea a inteles cat de amara e o fericire provizorie. A murit deschizandu'si venele si scriind proza neinteleasa, lui. Simteam in tot corpul durerea defragmentarii. Am inteles atunci ca s'a schimbat ceva in mine.... Murisem odata cu ea, lasandu'i parfumul meu....lasandu'l Fara Regrete:)

Sa simt ca nu....

Cateodata simt ca nu simt

Altadata, nu simt ca simt

Dar simt

Tu ma simti

Ca te simt?

Atat de puternic

Ma doboara

Ce simt

Cateodata….

N’as vrea

Dar cateodata da….

Hipnotic

Confuz

Raman sa te simt.

Cateodata as vrea sa nu....

[sufletul e ceva intre noi.depinde de polaritate.ne apropie sau nu.o polaritate aproape egala cu ratiunea.o ratiune bolnava, dar despre asta cu alta ocazie.]

O fata fara vene.Si o lume cu cerul de oglinda...

[Andrei Rieu...Cantand povestea mea...]

-Stii ca o sa mor, nu?

-Si mai stiu, ca toti murim, indiscutabil...

-O sa ma tii in brate in seara asta?

-Si-o sa te iau de mana.sa stau cu fruntea lipita de’a ta.

-Cand n’o sa mai simti respiratia mea umeda pe pielea ta, sa stii ca it’s over.

-De ce mori?

-Pentru uneori, este cazul

-De ce nu pot sa vad prin tine?

-Pentru ca sunt de nevazut.stii cum aveam o pelerina invizibila ?

-Si...o mai ai??

-Am ramas cu o parte din ea.e ca o masca acum....voi n’o vedeti.

-Mai ai timp sa’mi spui povestea ei?

-Povestea ei ti’o las tie.piticJ

-Si daca in masca ramane o parte din tine?

-Inauntru nu mai e nimic.a ramas decat masca.atunci cand o sa’ti apartina...o sa uit ca exist.o sa’ti raman amintire sau nici macar....

-O sa conserv o parte din tine, promit.

-Sa’ti amintesti de mine...

-Da.o fata fara vene si o lume cu cerul de oglinda,asa te percepeam noi.calcand incet, apasat, lasand urme oriunde.

-El o sa ma caute prin ochii altora, fara regrete. nu ma va gasi.se va pierde de mine si tot ce’o sa i ramana o sa fie un manuscris de intalnire cu nebunia mea. Imi placea cand ramanea copil. Si ne pierdeam prin lumini de gari intarziate, alergand de mana printre masini obosite, taximetristi cu priviri grele....Ma saruta nevinovat. Radem copilareste si fugeam pe strazi, sa prindem ultimul tren....

-Cine e el?

-Se termina.ramani langa mine te rog![ imi spuse cu zambetul pe buze.]am raspuns.

-Promit ca o sa’l caut.

-Nu, se va intoarce singur la mine.Atunci cand o sa’i lipseasca simtirea.Atunci cand o sa fie gol, mai gol decat mine si’am sa’i scriu povestea.Povestea mea a fost impregnata de el in ultima celula care se zbate in mine.

Mi’am dezlipit fruntea, brutal...in nefiinta. Copila se uita speriata, cu lacrimi ce i se inodau in barbie....Mai departe, am uitat.

O imagine amplificata de zgomotul sirenelor ii ramase intiparita.Avea 12 ani si tinea o masca strans la piept.

-Promit ca o sa’ti cant povestea...

La multi ani, Aud Culori

-La multi ani, Spiridush:)

-Multumesc spirush....

-Te iubim stii da??

-Same here:">

-Ce facem diseara:>??

-Pai nu stiu....Ce facem??

-:-$

-:O

-Shhhht, la multi ani:*

-:">

[La multi ani, mie si multa cerneala'n stilou:)]

Cataclism interior

Norah Jones-September in the rain

Iar ma surzeste tacerea ta, constienta. Si te'am rugat de'atatea ori ...hai, respira cu mine...respira'ma adanc, asa dintr'o data.Doar stii c'o sa te parasesc foarte curand.

Si curand inseamna de maine.De maine?Da, probabil da. Sunt in fata marii oglinzi, la stadiul de make-up.Imi machiez sufletulde neputinta de a merge mai departe. Urmeaza iesirea mea in scena. Surprinzator, toti vor fi muti iar eu am sa aplaud.Am sa te aplaud pe tine, pt mine cu certitudine. Iti voi multumi pt cine sunt. O sa fie liniste iar eu imi voi spune singura replica.Ma vei surprinde uitan'du'ma in ochiul tau stang.

"-M-am facut ''actrita'' pentru un apus de soare si ploaia aia din noi, am vrut sa daruiesc ce nu se poate darui.Cataclism interior.Ce septembrie'mi dai... "

Iti vei primi trofeul. Nu, nu depune efortul de'al intelege.Nu poti....:)

Am sa parasesc scena si rolul de actrita de azi.De ce as dori picioare daca am aripi sa zbor??

Ma veti gasi in acelasi "Tramvai numit dorinta"[al lui Tennessee Williams], de ieri incepand.Pana maine probabil.Probabil da.Pt ca maine'i curand si curand....Drept? Ce inseamna drept? O linie poate sa fie dreapta, o strada.Dar inima unui om?

Cuvintele din ceasca mea incep sa prinda forma, asa ca ma retrag din decor.Iti promit ca am sa scriu despre tine, necititor....intr'un septembrie dureros,putin mai mult ploios, stergandu'mi randurile despre tine.Am sa scriu mereu, iar tu....Tu??Tu nu vei stii niciodata :)

Cele mai grele 3 silabe...

Nu stiu daca mi-e de mult frig, sau frig mi se face scriind. Cuvintele iar ma apasa.In general toate literele astea dansand au ajuns sa nu-mi mai spuna nimic.Cam de cand am ajuns sa le fabric pentru uzura altora.In masura in care cineva mai are timp sa citeasca.Un cineva nebun as spune, bolnav ratacit printre randuri, ca mine:)

Ma gandeam cam ce mi-ar fii cel mai greu sa vorbesc.De scris nu ma pot abtine.Pai bine, in gura mea cele mai grele 3 silabe au o dezamagitoare usuratate de a fi. Le-ai pierdut substanta iar efectul lor ti-ar fii clar imun.

3 silabe.....

Lipsa lor imi lasa in urma un gol pe care n-am cu cel umple, nici chiar cu mine.Vezi? Mi-e frica de cuvinte pentru golurile din ele. Mi-e frica de frica de-a mai spune din nou, silabisit, indiferent de rezonanta. Mi-ai deflorat tacerea si tacere-i din nou. De data asta sunt fantasme si lumi, un prag prea inalt pe care nu-l voi trece catre tine.

Cu fiecare tacere, ma indrept spre purgatoriul sfarsitului ce se apropie[un verb, va iesi din gramatica asta absurda, "a iubi"].E patetic, mai mult decat dramatic, singura data cand iti doresti sa le spui, incapacitatea sa te sugrume.Sa taci! E singura data cand chiar nu se poate....

Sau poate e doar o supradoza de insuficienta a starii, care nu-mi perite s-o spun.

Otrava timpului...

Esentele ne distrug dincolo de lume.Este cu siguranta o distrugere mai interesanta.Mai dureroasa?Indubitabil, nu.De ce?Pentru placerea distrugerii departe de toti neoamenii acestei lumi, atat de lipsiti de fiinta si de spirit.Este o renuntare mai mare, mai trista, mai nemiloasa.Mai departe, de tot...
Sa stii ca lupti pt propria'ti esenta, sticluta finala, a evadarii din scena deschisa.Sa fii actor si spectator la atatea luciditati, atatea scene de victorie si umilinta, sa nu te poti opri tu, ca actor, din supremul orgoliu de a'i demonstra spectatorului din tine ca atunci cand sticluta e plina, cortina o sa cada...usor...

Scria....

- N-ati simtit niciodata cu timpul se aduna in voi,

creste si va inunda, cand tot ce a devenit si s-a scurs

pana acum se concentreaza deodata intr-o fluiditate

abstracta si se ridica in voi, spre un pisc necunoscut?

Nu v-a durut niciodata aceasta crestere a timpului, nu

v-a inclestat niciodata aceasta exasperare a

temporalitatii? Nu v-ati incovoiat nicicand pe spirala

interna a timpului, cu sinuozitatile si evolutiile ei

arzatoare? Devenirea se razbuna in contra clipelor noaste

absolute? Sa nu avem dreptul nici macar la un cotact

discontinuu cu absolutul? Se pare ca timpul ar vrea sa ne

aminteasca de uitarile noasre in lumina, c-ar vrea sa

distruga unde-am vrea sa ne pierdem.

-Timpul a ros bazele paradisului. Sarpele n-a fost numai

instrumentul cuoasterii, ci si al timpului.

-Viitorul este o concesie pe care eternitatea o face

timpului.

Probabil esenta lui Cioran nu a fost destul de puternica incat sa'l inlature definitiv din scena.Simt vibratiile aplauzelor multimii.Sau nu le mai pot controla pe ale mele.

Nu ma'ntreba de ce tanjesc dupa otrava timpului, cand stiu ca sunt nemuritoare.Sticluta mea se umple, incet....

Jezebel, by Sade...

19 plus unu, minus unu....candva:)

Sa zicem ca'i inca 10 sept.Si atat.Atat pt voi.Atat pt mine+la multi ani.Simplu.Cam tot atat de simplu cum voi pleca.De maine nu ma vei mai gasi la fel de impregnata in "noi".Pt ca pur si simplu am invatat sa uit.Azi totul e simplu.Si prefer sa ma opresc aici, pt a pastra simplitatea unui post in care n'am nimic de zis.Incerc sa nu las randurile astea sa'si iasa din fire si azi...sa'mi curga din maini tot cearneala ce doare.Sunt obosita si obosita inseamna nesomn.Plus Bucuresti [orasul prabusirilor, dar despre asta in alt post], plus spitale.Aiurea....

19=18+1:)Frumos.19=20-1.....19 e tocmai bariera.Era ceva ce alterna intre noi.Te-ai schimbat tu, urmez eu.Si urmeaza un timp trecut.Perfect trecut.

La multi ani, tie robotel:)

P.S.:ti'm lasat cutiuta cu jeleuri pe bancuta din stanga de la foisor.Acolo ii placea ei sa stea si sa se uite baietii aia 2 de la masa insistent.Stiu, si uitat.Si'o batistuta albastra cu bucati de amintire si cateva randuri de scris in caietelul ala uitat de timp.E prima parte dintr'un viitor succes, fara tine.Sper sa iti placa:)

N'oubliez jamais....

....accelereaza!

cu parul in vant, voal negru aiurea zburand, piciorul ii apasa, mai tare.hotarat.muzica.... da, putin mai tare decat normalul de inainte.stop.telefonul, suna.il ia, il arunca pe geam.accelereaza.se intreaba
-ce fac?
-pai...ce sa fac, bine.ma duc sa vizitez morminte.
zbura.impropriu spus...nu stiu daca in vid sau in prea plinul lumii care tocmai murea.prea multa materie in jur si oricum nu simtea, pt ca nimic nu mai bate in ea.tine strans in mana stanga o batista albastra.o mai flutura aiuristic dar se vede puterea cu care tine de ea.esarfa ii zboara usor de la gat, pe fereastra.nu mai e.vantul.o mai aud din cand in cand fredonand joe cocker.asculta si accelereaza continuu.cata precizie, probabil tinta e atat de precisa incat nimic n o poate impiedica.in fine, ajunge.un foisor.se indreapta hotarata spre banca din stanga.se aseaza'n genunchi in fata ei si isi spune replica de parca o avea pregatita pt un auditoriu stabil
-Iti vizitez mormantul, pt ultima data.ce amintire neconsumata esti tu...
Desface batista....amintiri incinerate zboara,se amesteca, o ametesc.
-Si acum?Se saruta si nu simt nimic.Vezi, amintirile noastre ma dor.Fa'le sa simta..Nu, ele sunt goale de mult.E toamna, marti...Ce vara nociva,ce prost.
-Ce am?
-N'am nimic.
-Sigur?
-Probabil asta e efortul.Sa il iubesc fara sa stie, prostul.
[si a inchis ochii]


O aud si acum fredonand in masina...N'oubiez jamais.Stateam in dreapta ei, incolora....

" N'oubliez Jamais
It's In Your Destiny
A Need To Disagree.........."

O realista care'si sufoca sentimente.Azi...

[Gavin DeGraw-I don't want to be]

Azi nu am chef.De voi, doar de mine. De tine, cu atat mai putin
Azi ma dezgusti.
Azi te urasc si de maine probabil am sa continua sa tot fac asta.
Azi parfumul tau nu se mai impregneaza la fel de placut in mirosul de tigara al pielii mele.Delices de Cartier te refuza.Jenant, tot azi.
Azi esti desincronizat.Frecventza mea, prea inalta.
Azi ....
Azi realitatea se imparte la doi.Cate una complet diferita pentru fiecare din noi.
Azi nu mai stii ce'mi doresc.De azi...
Azi te'am uitat.[deschide tu sertarul si fugi]
Azi nu o sa ma mai mangai.Si stii de ce?Orice incercare subtila va fi urmata prin a'ti retrage mainile, scarbit.
Azi sunt de neiubit si neiubit vei fi.
Azi sunt o realista care'si sufoca sentimentele.
Azi sunt asa cum as fii vrut sa fiu mereu.De maine...
Azi .... am reusit sa stresez prin acest simplu "a-z-i"....


Pt ca azi, azi te`am iubit.Haotic.

Orbitor _ _ _[desenez cu tine de mana]

Nu stiu daca la fel de aiurea ca in dimineata anterioara se apuca sa scrie pe blog.Blog?Da,locul unde oamenii scriu chestii impersonale si impersonal ma exprim chiar acum[:|] si chestia ciudata e ca ma simt ciudat sa nu ma simt asa acum.E locul meu ...imi era dor.

Oke cauta un loc sa o reprezinte si probabil tocmai l'a gasit.Nu stiu in ce masura se potrivesc, dar o reprezinta.Cati jurnalisti economici mai citesc azi Cioran.Viitori oameni ce apartin lumii care nu face nimic.Nimic concret, a nu se intelege gresit. Comentatori de nimic, ipocriti fara nici o retinere in a face publica valoarea reala P.I.B in Romania.Asta pentru ca oricum 80% dintre romani habar nu au ce e"prescurtarea asta".Analist financiar. Aseara a contrazis'o si a spus:"tu nu analizezi valori.Te impregnezi in ele". Fuma."Tu nu fumezi din tigara.Suflete.Ai invatat sa tragi fumul in piept.In tine." Ea era oke, mai mult chill din senzatia de rau si retinere cu care se obisnuise sa mai traga si de ziua de azi.Pe el il iubea pt indiferenta cu care putuse sa spuna nu, atunci cand oricine ar fii spus da. Avea nevoie de ceva sa o salveze de vid sau sa devina ea vid. De corzi de chitara chinuita.Primele acorduri...and nothing else mattersssss....ii iesea mai bine ca niciodata, ca'n nici o alta data.Sau de un volan sugrumat si pedala aia sufocata in momentele de vid interior.Exteriorizare sau cam asa ceva.

Incercase sa coloreze.Luase acuarele, dilatate, frecventza lor imbatand orice admitaror de arta pura. Era camera goala si goala si ea.
-Sunetul asta de rosu ma doare, te rog sa'ncetezi.Tu auziiii??Ma doare cum pictezi asta in rosu.Incearca albastru.Candva te linistea....
Continua.....
Parca si mai dureros, mai intens si profund impregnandu'se in placute de parchet invechite, scartand sub talpile ei cu unghii rosii, nu stiu daca intentionat sau aceeasi esenta le invelise asa.
Firul subtire curgea usor....ea se legana, isi tinea rochia de matase neagra prinse'ntre palme si se legana.Se auzeau doar fragmente si tot ce'mi amintesc e "Hate me today....."
Desena.Incerc, incerc sa'mi amintesc totusi ce...
Firul ala rosu ma ametea. O pierdeam din priviri cateodata, intindeam mana sa o ating.Mi se parea?Nu, e aici...Imi spunea ca'i e bine.Se scurgea.Vlaga ei si ...si firul ala cretin, curgea usor spre buze....se despartea in doua undeva in zona barbiei si se revarsa cu putere peste cot....spre palme si intr'un final culmina la degetul aratator...Am trait cu impresia ca avusese culori.Culorile porneau chiar din ea.Stabilea o chimie greu de'nteles si formula o lasa ca un mic amanunt absorbita sub talpile'i...

-Ai colorat destul pt azi.Probabil putina parte de ratiune ce'mi ramasese din scenariul asta ma facuse sa tremur.Am incercat s'o ajut.Devenise vulnerabila...Se intorce spre mine si cu ochii pierduti, mari si fricosi imi spune..
-Ai tras din mine ultimul fum.Poftim, ai palma mea aici.Ridiculizeaz'o.Striveste'o te rog, e a ta.Indrazneste sa termini desenul, te rog.
Sangele curgea in continuare fara nici o reactie intermediara.Indubitabil isi formase drumul pe buze, barbie, coate si palme...atat de exact!
-Indrazneste.Incearca`ma ....am gust de fier in dimineata asta.sau noapte, ce e.

Era evident ca nu astepta un raspuns.Isi continua si mai puternic indignarea.Intindea mana sangeranda.

-Culorile astea tu mi le'ai dat si azi.Iti multumesc.Si randurile astea....Regreti?Nu...esti fara regrete.De maine am sa'mcetez sa mai fiu un artist.Culorile mele se pierd.Altele nu vreau iar arta e ce creezi din tine.Prin tine...artist prost, de maine uiti sa mai fii.

Simteam ca ma cauta.Privirea transparenta si arida ma implora.Ingenunchiase si il ruga sa'i finiseze pictura.Bratele se ridicau ca si cum cautau o oarecare afectiune pe care oricum nu stia sa o simta.
-Stii ceva?Regrete tale sau ne, au gust de nesansa...acorda'i o sansa pamantului de sub mine si termina odata desenul, cu mine.
Incerca sa se impregneze, sa se insereze'n decor.Decorul rezumat la partea cea mai aplatizata a camerei, podeaua.In rest, niste betoane fara usi ca'ntro gara pustie...Cateva cioburi de geam,evident murdare si parca scaune fara picioare,din lemn masiv...Si privirea mea pierduta, fara lacrimi sau patetism.

Un coltz orbitor, lumina profunda.La'nceput de desen aruncase toata ambitia ei de NEom viitor, vise neimplinite si promisiuni.
-Mi-am pus carioca in mana stanga(asa coloram aman2) si cu mana ta mi'am aratat ca pot sa desenez ochiul unui om.Trist, ce placut:)Il vezi?E sub mine...El plange, tu nu.

O camera de oglinzi....ii aluneca ultima dara de putere din brate, ii curgeau incet...iar eu?Eram in oglinda.Dincolo de aparentul perete de sticla, ne atinsesem palmele, le lasam usor spre podea......me uitam fix, fara nici o miscare printre crapaturile de ani ale peretelui care in loc sa ne desparta de'acum, ne unise candva, iremediabil.

Au trecut cateva ore.Nu o sa mai dureze mult......

Pentru toate astea am plans azi.Pentru ca nimeni nu si’a lasat la fel de multe amprente pana acum.

Convorbiri matinale.

Nu stiu daca acest post a inceput dintr'o conversatie despre legionarism, mai mult sau mai putin controversata.Ideea e ca sfarsitul a fost o strangere de mana intre un copil tembel ca mine si unul dintre cei pe care ii admir pt respectul pe care il impune prin cultura sa. Sa ma simt mandra ca mi s-a dat ocazia de a-mi spune parerea PRO sau contra legionarism?Poate da...Despre asta, in alt post. Cunostintele, destul de reduse totusi, despre acest subiect, ma sufoca si ma fac sa ma manifest cumva si cum altfel, decat in scris.

Absenta mea, sau cum vreti s-o numiti de pe acest blog s-a datorat unor evenimente despre care nu am de ce sa va informez. Ma simteam oarecum datoare sa evidentiez aceasta lipsa virtuala, ocupandu-ma inschimb de ceea ce curand, se va numi o publicatie:)

OK, intr-un stil ne-caracteristic mie, tin sa multumesc comuniunii blogerilor pt urarile de "la mai mare" adresate acestui spatiu nedefinit, numit "AudCulori", loc in care din cand in cand va mai clatiti ochii, va mai porneste indignarea, dezgustul sau poate, cine stie placerea.Am implinit un an:)

Tin sa va amintesc, acesta nu este un blog comercial. Nu am acceptat si nici n am sa accept aparatitia lui in vre-una din publicatiile din revistele de specialitate sau nu romanesti. Le multumesc celor care au apreciat oarecum scrierile mele si mi-au facut frumoasa invitatie de-a spune ceva de dincolo de cortina acestui blog special pt o revista putin diferita celor de pe piata romaneasca din ziua de azi in care, scuza-ti-mi limbajul, toti isi exprima offurile sexuale, pozitii si alte chestii provocatoare de orgasm.

Va intreb, de orgasm literar ati auzit?? Imi scuzati intrebarea si indrazneala de-a ma gandi cumva ca voi cititi...ce e demodat nu se cade, nu-i comercial....

Ma surprind adoptand un limbaj ce nu ma caraterizeaza si nu se muleaza chiar usor cu personalitatea mea, dar de care am nevoie in momentele in care as putea f simplu sa urlu.Nu o fac.

De ce?Nici macar asta nu stiu…deocamdata.Nedumerirea imi apasa greu podeaua si se aude zgomot de vechi, dezolant. Ma suna de dimineata cand stateam cu nasul lipit de fereasta si fara nici o explicatie incepe discutia:

-Iar n-ai dormit?

-S..

-N-ai voie sa spui nimic!Nu, chiar nu ai dormit.Gata cu scuzele si explicatiile…

-Mi se pare sau asta suna a repros?

-Nu ti se pare!Mi se pare sau iar esti ironica?

-Ai putea sa-ti ceri scuze.E 5 dimineata, imi astept rasaritul si chiar m-ai deranjat.

-Din visare, da stiu.

-N-am putut.

-De ce iar, la infinit, acelasi infinit negasit…

-Le’am simtit iar, la fel de apasatoare si tentante.

-Ignora-le.Asa cum ieri ne invatai sa te ignoram, cu tot ce simtit si ce avem pt tine

-Ma ognori?

-Pot?

-Incerci?

-Am.

-Si de ce nu ai ?

-Reusit?

-Da!

-Esti tu…

-Simteam cum urca usor…imi inunda patul, ma scufunda incet, nu ma lasa deloc…am luat un creion si le-am scris.

-Ai promis ca intr-o zi ai sa i le daruiesti cu tine cu tot.Acea parte din tine ce apartine altcuiva decat tie, adica celuilalt eu.

-Subit, m-am razgandit.

-Nu o lasa sa te domine…

-Ce?

-Rautatea…rautatea ce tinde spre egoism.Nu vreau sa ajungem la partea cu egocentrismul.

-Ai minute?

-Cel putin un infinit:)

-Hai sa visam mai departe…

-Promiti ca incerci sa inoti si nu le mai lasi sa iti sufoce simturile?

-:)

Acelasi geam cu aburi si forme de nas impregnate, aceeasi eu la 5:30 dimineata, le simt cum urca, iar apar.Tot ce e uman, vocea dispare, ma lasa din nou….aceeasi senzatie de vant pe sub haine, camasa fluturand, ganduri prin minte, ma golesc….

M-a pierdut….

[Buna dimineata, din nou]

Dau drumu la muzica, usor...aproape imperceptibil si imi incep scrierile....

Antract:TE-am iubit....(FRAIERE!)

Vom iubi intotdeauna marea...

Om si mare(fragment)

Charles Baudelaire

Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea.

Marea îţi e oglindă si sufletul ţi-l vezi

Cătând prin valuri calme, neştiutor, cărarea

Si spiritul e haos pe care-l celebrezi

Îţi place să te-alunge cu sânu-ţi de imagini

O-mbrăţişezi cu ochii si braţele, iar cinul

Tresalte-ntotdeauna la sunetu-i, vecinul

În plânsetu-i de cosmos de neoprit în margini

Amândoi sunteţi tenebroşi si discreţi

Om, nimeni nu-ţi scrutează abisul sufletesc

Tu, mare (Totul ştie doar duhul ce-l primesc)

În vremea asta, iată, nenumărate ere

Cu care duceţi luptă fără iertare-n gând

Atât iubiţi carnagiul si moartea printre sere

O, luptători pe viaţă, o, fraţi iubiţi nicicând.

[Simtiti! Statutul meu nu imi permite sa adaug ceva la randurile de mai sus.....]