[Bal mascat de cuvinte nespuse.Nebune!]--Se cearta cuvintele cu'n necuvant:)

Se trezesc de dimineata...dupa un examen ieri...

Se trezesc de dimineata evident, fara sa si spuna nimic unul altuia...aceleasi 2 cuvinte cu priviri ratacite si nonexplicatii in randuri de scris aiurite...
Ar fii culmea sa umplu pagini de blog despre 2 cuvinte daca le pot spune asa pe care nu sunt inca cert convinsa....le cunosc prea bine, nu le'am patruns niciodata esenta???Jumatate plus unu din cine ar citi inceputul asta de post ar zice dhoooa...iubire ...ura....ca orice minte bolnava de om imatur:| Imatur??Cel mai probabil....

Se ratacesc....si se gasesc.....se iau de mana...se iubesc....nu, se urasc....un cuvant si'un necuvant.Ce cuvinte, domne:-j...

Si ma intrebi tot ce conteaza.Pai un cuvant....sau gand?Adica necuvant...
Ma tot plafonez in necuvinte si aveti impresia de multe ori ca aberez si spun cuvinte fara rost.Aiurea.Eu expir....si totul dintr un singur motiv.Motivul?Nestiut inca de voi, aflat in starea de igrotanta pt mine..Cum spuneam, expir.Da...si cuvintele fug...fug de mine si eu de ele...ce joaca de copii cretini ati zice, dar nu.Ma tot cert cu cuvintele mele. Cum adica ale mele?Cuvintele mele sunt doar ale mele si din cand in cand le fac cadou.Voua.Din cand in cand imi amintesc de tine...

Necuvintele te iubesc.....cuvintele nu ma lasa sa strig asta :)10x god.Totul se rezuma la a avea puterea sa dai drept de a urla unor cuvinte. Intotdeauna un necuvant r-a-t-i-u-n-e-a...ma va impiedica sa te iubesc in public. Pai, ce daca eu iubesc?Este atat de nesemnificativa chestia asta...e ca si cum ar plange un pitic pt ca i s'a asezat un fluture pe nas.Ce fraier...

Imaturitatea gandirii si cuvintelor mele cum spuneati, imi da voie sa va ignor si sa va spun nu ma cititi!nu aveti de ce...si nu am de ce sa ascult comentarii absurde de oameni care inca nu stiu sa se afirme intr-un mod util.Avand in vedere interesenta si palpitanta[ =)) ] perioada din viata unui student in care ma aflu...sesiunea...v'as putea spune cu exactitate ca utilitatea cuvintelor voastre stupide e 0.Ma lasa rece, asa cum sunt...adica nu ma schimba deloc.

Nu ma schimba, nu ma schimb.....ma schimbi uneori. Obsesia mea spre necuvinte e tradata uneori de alte 2 cuvinte pe care ma faci le simt, tu:)

Raman insa la conceptia mea fixista cum ca necuvintele sunt numai pt mine.Cuvintele le'mpart cu voi....cuvintele mele si ale voastre.Nu ma bagati in seama azi.Nici maine.Pana pe 28 fac calcule imaginare despre cum se zboara spre casa:X

Am invatat prea mult, prea multe uneori....am insistat sa nu invat ce e mai mare decat 2 (ne)cuvinte fara sens....am incercat sa ignor senzatia de incadrare'n vid ....mai mare decat ele este doar singuratatea.Am invatat.....

Ca semnele de intrebare sunt doar ceva despre suflet si nimic mai mult.
Ca incercarea mea de detasare...e convergenta, la naiba.....
Ca nu vreau sa te vreau.Punct.
Acelasi punct de convergenta...

Ca nici dac'ai avea aripi, n'ai putea sa ma iubesti.....am invatat....


Si acum de la inceput...
Mi se cearta cuvintele'ntre ele...si'un necuvant:tu:)

Te urasc, Fat Frumos!!!

Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit...
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos...
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos...
Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine...
Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume...
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine... Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos... Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi... Aşa aş fi fost sigur că ai existat... Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul... Te urăsc, Făt Frumos... Te urăsc!

Evident ca Tudor Chirila...;)

Fara alt bagaj...decat refrenul...

Nu mi'am propus sa scriu pe blog...nu am incercat nici macar sa scriu, cu atat mai putin sa deschid compul...ciudat. Dar atunci cand nu stii ce simti, sau daca simti ...sau daca ai impresia ca simti te'ntrebi de ce mai simti...te'apuci sa scrii...asa sunt eu:|.Nu stiu daca se merita cu adevarat sa scrii despre ceva anume.Nu stiu daca se merita sa scrii...intr'o zi in care incarat/a de formule si dezamagita de tot ce inseamna ratiune bolnava si logica, nu te mai lasa sa simti atingerea versurilor, sa deschizi o carte la intamplare care sa nu aiba legatura cu statistica mea ingropata acum cateva secunde.Nu stiu daca ars cam 11 cursuri sau daca am pierdut o parte din mine cu ele.Dezamagita.De mine...de mine si de mine din nou.Mereu v am zis:nimicul doare....a venit timpul sa fiu eu acel nimic ce ma doare si ma impiedica sa fac ce asteptam de'o viata....asteptam....mai scriam...asteptam sa am ce si de ce sa scriu. Uite ca ca a venit si ziua in care nu mai stiu nici sa scriu ....si cel mai trist, nu simt sa citesc.Nu simt sa citeeeeesc:((...nu mai conteaza ce nu scriu...povesti tampite scriu destui si stiu ca a ramas cineva caruia nu i am scris destul...si carticica biancai promisa ...aveam atatea de desenat .... dar de data asta m am pierdut in formule.5!:| Sunt constienta ca ar trebui sa dau o utilitate scrierilor mele dar ma simt incapabila.Si la urma urmei, pe cati ii intereseaza dramele studentesti ale unor maini obosite cu unghii tocate de timp??In fine...ultilitatea nu ar consta in faptul ca'l atragi pe cititor.Ideea e ca trebuie sa'l persuadezi fara sa'si dea seama pe cel ce'si pierde timpul cu scrieri ratacite in blog..dar putina imagine amplificata asupra tot ce se intampla in jurul meu nu ma lasa sa va conving de nimic.Pentru ca nu vreau.Simplu. Utilitatea acestui post care parerea mea n ar merita sa fie citit...este Romanta negativa a lui Minulescu...va propun s'o cititi...recititi....s'o simtiti din toate punctele de vedere.Mie imi place, sau chiar mai mult....

N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfirsit...
N-a fost decit o scurta nebunie
Ce-a-nsingerat o lama,lucioasa,de cutit!...
N-am fost decit doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara alt bagaj decit refrenul
Semnalului de-alarma din perete!...
Dar n-am putut calatori-mpreuna...
Si fiecare-am coborit in cite-o gara,
Ca doua veverite-nspaimintate de furtuna-
Furtuna primei noastre nopti de primavara!
Si-atita tot!... Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decit un searbat inceput
De simplu "fapt divers",ce nu se stie
In care timp si-n care loc s-a petrecut!...

Cam asta a fost un post stupid al unui spiridush si mai stupid...despre care in poezia lui Micu citeam:" Tu chiar daca te tii in Bucuresti, Stiu eu cat de strain si singur esti."...si daca nu e Bucuresti, e Timisoara, evident...de 10 ori mai trist ... de 10 ori mai mult stres pe secunda si dor de casa inutil....:-<