Nu mi'am propus sa scriu pe blog...nu am incercat nici macar sa scriu, cu atat mai putin sa deschid compul...ciudat. Dar atunci cand nu stii ce simti, sau daca simti ...sau daca ai impresia ca simti te'ntrebi de ce mai simti...te'apuci sa scrii...asa sunt eu:|.Nu stiu daca se merita cu adevarat sa scrii despre ceva anume.Nu stiu daca se merita sa scrii...intr'o zi in care incarat/a de formule si dezamagita de tot ce inseamna ratiune bolnava si logica, nu te mai lasa sa simti atingerea versurilor, sa deschizi o carte la intamplare care sa nu aiba legatura cu statistica mea ingropata acum cateva secunde.Nu stiu daca ars cam 11 cursuri sau daca am pierdut o parte din mine cu ele.Dezamagita.De mine...de mine si de mine din nou.Mereu v am zis:nimicul doare....a venit timpul sa fiu eu acel nimic ce ma doare si ma impiedica sa fac ce asteptam de'o viata....asteptam....mai scriam...asteptam sa am ce si de ce sa scriu. Uite ca ca a venit si ziua in care nu mai stiu nici sa scriu ....si cel mai trist, nu simt sa citesc.Nu simt sa citeeeeesc:((...nu mai conteaza ce nu scriu...povesti tampite scriu destui si stiu ca a ramas cineva caruia nu i am scris destul...si carticica biancai promisa ...aveam atatea de desenat .... dar de data asta m am pierdut in formule.5!:| Sunt constienta ca ar trebui sa dau o utilitate scrierilor mele dar ma simt incapabila.Si la urma urmei, pe cati ii intereseaza dramele studentesti ale unor maini obosite cu unghii tocate de timp??In fine...ultilitatea nu ar consta in faptul ca'l atragi pe cititor.Ideea e ca trebuie sa'l persuadezi fara sa'si dea seama pe cel ce'si pierde timpul cu scrieri ratacite in blog..dar putina imagine amplificata asupra tot ce se intampla in jurul meu nu ma lasa sa va conving de nimic.Pentru ca nu vreau.Simplu. Utilitatea acestui post care parerea mea n ar merita sa fie citit...este Romanta negativa a lui Minulescu...va propun s'o cititi...recititi....s'o simtiti din toate punctele de vedere.Mie imi place, sau chiar mai mult....
N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfirsit...
N-a fost decit o scurta nebunie
Ce-a-nsingerat o lama,lucioasa,de cutit!...
N-am fost decit doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara alt bagaj decit refrenul
Semnalului de-alarma din perete!...
Dar n-am putut calatori-mpreuna...
Si fiecare-am coborit in cite-o gara,
Ca doua veverite-nspaimintate de furtuna-
Furtuna primei noastre nopti de primavara!
Si-atita tot!... Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decit un searbat inceput
De simplu "fapt divers",ce nu se stie
In care timp si-n care loc s-a petrecut!...
Cam asta a fost un post stupid al unui spiridush si mai stupid...despre care in poezia lui Micu citeam:" Tu chiar daca te tii in Bucuresti, Stiu eu cat de strain si singur esti."...si daca nu e Bucuresti, e Timisoara, evident...de 10 ori mai trist ... de 10 ori mai mult stres pe secunda si dor de casa inutil....:-<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu