Ciudat.Atat de ciudat...
Fiecare mai avem momente de ratacire...plutire poate. E'atat de apasator si derizoriu as spune, sa nu stii care din stari e de fapt ratacirea. Partea materiala din fata oglinzii sau ce e in spatele ei? Eu'ul ala touchable pe care pui mana si spui:de azi fac asa!, sau partea aia ascunsa din noi asupra careia nu avem control.Da, asa e....nu avem control, nu o putem stapani. Partea aia din noi care mai si simte din cand in cand. Care nu tine cont de ratiune, de prejudecati si principii. Ea simte, domne...ce sa'i faci?Hai sa ne desprindem de ea....putem?! Hai sa scindam ideea de eu, nu stiu...sa lasam sa curga prin noi ratiune.Si ajunge acolo unde n'am vrea poate sa fim.O minte bolnava....facuta praf...
Asta urasc la mine.Nu pot sa ma desprind.Si nu e vorba de mizeriile din subconstientul meu. E vorba de partea aia din mine care oricum nu'mi apartine. Nu e a mea si sta aici. Nu ma lasa sa apas NEXT....ma apasa, ma lipeste de'un zid si ma pune sa urmaresc scene din realitatea mea materiala.Uite asta esti.Vezi? O cretina care asteapta sa vina that day....vezi?a trecut si azi....n'ai uitat.Proasto!
E vina mea ca inca mai cred in povesti de pitici si existenta lui Fat Frumos...ne'a uitat de mult, oamenilor. Sta undeva ascuns si rade de noi....fraierii:| Si stiti ce ne'ntreaba?
"Pana cand, prostilor, o sa mai iubiti?".....trist nu?voi nu'l auziti.Nici eu n'am inteles asta la timp.Poate pt ca mai mult simt decat sa inteleg.Poate sigur...
Ma dezgusta starea mea.Starea cea mai expusa si josnica, starea NEomului ce simte. Cum spunea Paler "ma domina ceea ce simt, nu ceea ce gandesc.N'am avut parte de un spirit practic si uneori ma port, pur si simplu, ridicol." Omul asta a scris pt mine.
Si degeaba urlu.Zbier, strig, rup pagini intreg de scris, ma afund in ore'ntregi de citit...sunt de mai multa vreme in confinct cu mine.Poate chiar ireconciliabil.Practic vorbind, nu'mi sunt suficienta mie insami. Mai am nevoie de mine, pt ca n'am timp sa fiu tot ce au ceilati nevoie din mine....In schimb, sunt in supradoza de partea aia de "tine".Intelegi?Nu mai e nimic al meu....esti tu....
Noroc cu acest Paler care'mi ocupa din mine si nu ma lasa sa umplu pagini de scris infinit.Ma regasesc, sau mai bine zis ma regaseste.Imi mai trimite cate o carte:Na poftim, priveste'te.Te vezi?Existi degeaba, tu NEom...
Scria asa:"Disperarea e o stare vitală, or eu sunt doar obosit, deprimat şi, pe deasupra, tulbure". Obosita.Exact. Va multumesc ca ati luat parte, impreuna cu mine la disecarea fenomenului Arghezi. N'am terminat sa va spun despre el.
Oboseala asta acuta o simt in fiecare celula, extinsa la maxim. Imi da starea aia imbatabila de derelictiune.Ce fac? Deschid larg ferestrele si ma arung in gol?Nici macar asta nu'i o solutie.
Incep sa'mi smulg stratul de piele, ma rup, ma disec, ma consum si ajung tot mai aproape de tine.Te iau, te arunc intr'un colt departe de mine.Tot te simt. Atat de goala acum...
Ati avut vreodata senzatia ca nu mai puteti da nimic?Ca ati ramas fara esenta, sa nu simtiti nici o molecula din voi, sa fiti in deficit de fiinta?Sa va inchideti in baie si sa cantati fara sa va auziti voi macar? Daca da, luati partea asta din mine si omorati-o cu succes.
Stiu, fiecare are o greseala majora in viata, un insucces, o pasa proasta. Un Asybaris profund, propriu. Si va aud cum aplaudati cu putere cand asistati la infernul asta al meu.Am sa inving, cu putinul din mine ramas.
Ati vrea sa ma vedeti strigand : Elibereaza-maaaa!!Nicicand. Am sa ma scutur de tine, pana cand am sa devin intangibila. Toata zona aia demagnetizata dintre noi, care'nsemna atractie....o sa devina de necuprins. Orice incercare de apropiere o sa fie fatala.
Sa nu ma certi niciodata pt tot ce simt si gandesc, Simona...Ti'am promis c'am sa ma pastrez asa micaaaa si cu voce de pitic si randuri de spiridush galagios. Nu ma lasa....ma obliga sa fiu asa. Iti promit ca tot ce insemn acum, o sa fie al tau. In cativa ani o sa ai cateva sute de manuscrise ale cuiva de care'ti promit ca n'am sa te las sa o uiti. Iti las tie tot ce sunt, tot ce am, ce am fost....tot ce candva, voi fii fost....
Va las sa incercati eliberarea de voi insiva, prin catec...prin cineva care o face mai bine decat mine. Conexiuni - Tu:)
Tu, esti in globul de cristal
Ce-mi arata drumul catre mal
Cand ma pierd in lumea ta, si-as vrea
Sa inving tristetea grea
Tu, nevazuta dar te simt
Te ignor dar nu pot sa ma mint
Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga de miracolul din zori
Cand din vis usor cobori, in tot ce ating in jurul meu
Chipul tau il vad mereu, in gand
Esti orice, oricum, oricand
Tu, asteptarea din amurg
Cand secundele incet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mana ta
Tu, esti ideea de intens
Cautarii mele-i dai un sens
Un motiv ca sa incerc mai mult
Tu esti vocea ce-o ascult
Esti chemarea de demult
Ce ma face sa nu-mi apartin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, estï tu
Nu pleca nu spune nu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu