Nu stiu daca la fel de aiurea ca in dimineata anterioara se apuca sa scrie pe blog.Blog?Da,locul unde oamenii scriu chestii impersonale si impersonal ma exprim chiar acum[:|] si chestia ciudata e ca ma simt ciudat sa nu ma simt asa acum.E locul meu ...imi era dor.
Oke cauta un loc sa o reprezinte si probabil tocmai l'a gasit.Nu stiu in ce masura se potrivesc, dar o reprezinta.Cati jurnalisti economici mai citesc azi Cioran.Viitori oameni ce apartin lumii care nu face nimic.Nimic concret, a nu se intelege gresit. Comentatori de nimic, ipocriti fara nici o retinere in a face publica valoarea reala P.I.B in Romania.Asta pentru ca oricum 80% dintre romani habar nu au ce e"prescurtarea asta".Analist financiar. Aseara a contrazis'o si a spus:"tu nu analizezi valori.Te impregnezi in ele". Fuma."Tu nu fumezi din tigara.Suflete.Ai invatat sa tragi fumul in piept.In tine." Ea era oke, mai mult chill din senzatia de rau si retinere cu care se obisnuise sa mai traga si de ziua de azi.Pe el il iubea pt indiferenta cu care putuse sa spuna nu, atunci cand oricine ar fii spus da. Avea nevoie de ceva sa o salveze de vid sau sa devina ea vid. De corzi de chitara chinuita.Primele acorduri...and nothing else mattersssss....ii iesea mai bine ca niciodata, ca'n nici o alta data.Sau de un volan sugrumat si pedala aia sufocata in momentele de vid interior.Exteriorizare sau cam asa ceva.
Incercase sa coloreze.Luase acuarele, dilatate, frecventza lor imbatand orice admitaror de arta pura. Era camera goala si goala si ea.
-Sunetul asta de rosu ma doare, te rog sa'ncetezi.Tu auziiii??Ma doare cum pictezi asta in rosu.Incearca albastru.Candva te linistea....
Continua.....
Parca si mai dureros, mai intens si profund impregnandu'se in placute de parchet invechite, scartand sub talpile ei cu unghii rosii, nu stiu daca intentionat sau aceeasi esenta le invelise asa.
Firul subtire curgea usor....ea se legana, isi tinea rochia de matase neagra prinse'ntre palme si se legana.Se auzeau doar fragmente si tot ce'mi amintesc e "Hate me today....."
Desena.Incerc, incerc sa'mi amintesc totusi ce...
Firul ala rosu ma ametea. O pierdeam din priviri cateodata, intindeam mana sa o ating.Mi se parea?Nu, e aici...Imi spunea ca'i e bine.Se scurgea.Vlaga ei si ...si firul ala cretin, curgea usor spre buze....se despartea in doua undeva in zona barbiei si se revarsa cu putere peste cot....spre palme si intr'un final culmina la degetul aratator...Am trait cu impresia ca avusese culori.Culorile porneau chiar din ea.Stabilea o chimie greu de'nteles si formula o lasa ca un mic amanunt absorbita sub talpile'i...
-Ai colorat destul pt azi.Probabil putina parte de ratiune ce'mi ramasese din scenariul asta ma facuse sa tremur.Am incercat s'o ajut.Devenise vulnerabila...Se intorce spre mine si cu ochii pierduti, mari si fricosi imi spune..
-Ai tras din mine ultimul fum.Poftim, ai palma mea aici.Ridiculizeaz'o.Striveste'o te rog, e a ta.Indrazneste sa termini desenul, te rog.
Sangele curgea in continuare fara nici o reactie intermediara.Indubitabil isi formase drumul pe buze, barbie, coate si palme...atat de exact!
-Indrazneste.Incearca`ma ....am gust de fier in dimineata asta.sau noapte, ce e.
Era evident ca nu astepta un raspuns.Isi continua si mai puternic indignarea.Intindea mana sangeranda.
-Culorile astea tu mi le'ai dat si azi.Iti multumesc.Si randurile astea....Regreti?Nu...esti fara regrete.De maine am sa'mcetez sa mai fiu un artist.Culorile mele se pierd.Altele nu vreau iar arta e ce creezi din tine.Prin tine...artist prost, de maine uiti sa mai fii.
Simteam ca ma cauta.Privirea transparenta si arida ma implora.Ingenunchiase si il ruga sa'i finiseze pictura.Bratele se ridicau ca si cum cautau o oarecare afectiune pe care oricum nu stia sa o simta.
-Stii ceva?Regrete tale sau ne, au gust de nesansa...acorda'i o sansa pamantului de sub mine si termina odata desenul, cu mine.
Incerca sa se impregneze, sa se insereze'n decor.Decorul rezumat la partea cea mai aplatizata a camerei, podeaua.In rest, niste betoane fara usi ca'ntro gara pustie...Cateva cioburi de geam,evident murdare si parca scaune fara picioare,din lemn masiv...Si privirea mea pierduta, fara lacrimi sau patetism.
Un coltz orbitor, lumina profunda.La'nceput de desen aruncase toata ambitia ei de NEom viitor, vise neimplinite si promisiuni.
-Mi-am pus carioca in mana stanga(asa coloram aman2) si cu mana ta mi'am aratat ca pot sa desenez ochiul unui om.Trist, ce placut:)Il vezi?E sub mine...El plange, tu nu.
O camera de oglinzi....ii aluneca ultima dara de putere din brate, ii curgeau incet...iar eu?Eram in oglinda.Dincolo de aparentul perete de sticla, ne atinsesem palmele, le lasam usor spre podea......me uitam fix, fara nici o miscare printre crapaturile de ani ale peretelui care in loc sa ne desparta de'acum, ne unise candva, iremediabil.
Au trecut cateva ore.Nu o sa mai dureze mult......
Pentru toate astea am plans azi.Pentru ca nimeni nu si’a lasat la fel de multe amprente pana acum.
