Lumea o aplauda si dupa uita....

-Traiesti?
-Ti se pare?
-Oarecum...
-Ti se pare!
-Dar ce faci?
-Acum scot brusc fumul din stele si intru din nou in singuru-mi vis.E ceva...circular.Intelegi?
-Nu
-Nici nu trebuie.Oamenii nu pricep.Nimic.
-Cand mai scrii?
-Nu mai scriu.M-am eliberat de orice simtire pe tastura asta nenorocita.
-Si acum?
-Acum ma duc pe scena.Vorbim mai incolo
-Pot sa vin in culise?
-Nu.Stai si asculta povestea...
-Vreau sa te simt.
-Tu te duci in multime, asculti si pana a doua zi uiti totul...
-Nu pot.
-Ai sa vezi.Lumea aplauda si dupa uita.O sa ai o privire pe care si restul lumii o are.Asta ma intriga. Sunteti facuti dupa tipare. Si aplauzele voastre sunt ca niste lovituri de bici...atat de puternice si profunde urme imi lasa.Sunt urme si dupa...
-O sa mori?
-Cu fiecare piesa...
-Cum mori?
-Am murit cu o poveste si ma nasc tot in ea.Mereu.