Otrava timpului...

Esentele ne distrug dincolo de lume.Este cu siguranta o distrugere mai interesanta.Mai dureroasa?Indubitabil, nu.De ce?Pentru placerea distrugerii departe de toti neoamenii acestei lumi, atat de lipsiti de fiinta si de spirit.Este o renuntare mai mare, mai trista, mai nemiloasa.Mai departe, de tot...
Sa stii ca lupti pt propria'ti esenta, sticluta finala, a evadarii din scena deschisa.Sa fii actor si spectator la atatea luciditati, atatea scene de victorie si umilinta, sa nu te poti opri tu, ca actor, din supremul orgoliu de a'i demonstra spectatorului din tine ca atunci cand sticluta e plina, cortina o sa cada...usor...

Scria....

- N-ati simtit niciodata cu timpul se aduna in voi,

creste si va inunda, cand tot ce a devenit si s-a scurs

pana acum se concentreaza deodata intr-o fluiditate

abstracta si se ridica in voi, spre un pisc necunoscut?

Nu v-a durut niciodata aceasta crestere a timpului, nu

v-a inclestat niciodata aceasta exasperare a

temporalitatii? Nu v-ati incovoiat nicicand pe spirala

interna a timpului, cu sinuozitatile si evolutiile ei

arzatoare? Devenirea se razbuna in contra clipelor noaste

absolute? Sa nu avem dreptul nici macar la un cotact

discontinuu cu absolutul? Se pare ca timpul ar vrea sa ne

aminteasca de uitarile noasre in lumina, c-ar vrea sa

distruga unde-am vrea sa ne pierdem.

-Timpul a ros bazele paradisului. Sarpele n-a fost numai

instrumentul cuoasterii, ci si al timpului.

-Viitorul este o concesie pe care eternitatea o face

timpului.

Probabil esenta lui Cioran nu a fost destul de puternica incat sa'l inlature definitiv din scena.Simt vibratiile aplauzelor multimii.Sau nu le mai pot controla pe ale mele.

Nu ma'ntreba de ce tanjesc dupa otrava timpului, cand stiu ca sunt nemuritoare.Sticluta mea se umple, incet....

Jezebel, by Sade...